CEA MAI ÎMPUŢITĂ FEMEIE DIN LUME

Azi am întâlnit CEA MAI ÎMPUŢITĂ FEMEIE DIN LUME!!! S-a urcat odată cu mine în tramvaiul 41 şi aproape m-a pus la pământ cu mirosul. Am fugit cât am putut mai în faţă de ea, dar după aproximativ un minut am simţit iar că sunt pe cale să leşin. VEINISE DUPĂ MINE!!! De fapt după scaunul care se eliberase lângă mine. Am fugit repede la prima uşă, cu gândul să cobor dracului la prima staţie.

Ştiu ce o să spuneţi, fac asta frecvent. Dar de data asta nu doar eu fusesem doborât de miros. Toată partea din faţă a tramvaiului s-a golit de lume. Unii s-au dus tocmai în spatele tramvaiului, altii s-au adunat ciorchine lângă mine să coboare şi ei la prima. Un băiat şi o fată şi-au pus şerveţelele la nas. Restul stăteau cu gulerele gecii sau ale puloverelor peste nas.

Ce m-a lăsat cu GURA CĂSCATĂ e că până şi două babe de 80-100 de ani s-au dat jos de pe scaune şi s-au târât până la uşa la care eram eu ca să coboare dracului la prima staţie. Şi astea nu se dau jos de pe scaun nici dacă le epilezi INGHINAL CU CEARĂ FIERBINTE!!!

Evident că la prima staţie s-a dat jos de pe scaun şi CEA MAI ÎMPUŢITĂ FEMEIE A TUTUROR TIMPURILOR şi a coborât odată cu noi. Era să leşin chiar şi la aer curat, în staţie, când a trecut pe lângă mine, aşa că m-am urcat dracului înapoi în tramvai. La fel şi babele de 80-100 de ani, care nici măcar nu s-au mai aşezat înapoi pe scaunele lor, ci au preferat să rămână lângă burduf. Ce-i drept încă mai puţea şi a mai puţit vreo două-trei staţii.

Am stat şi m-am gândit. Într-un fel îmi părea bine că se întâmplase ceea ce se întâmplase. În fond, de câte ori în viaţă ai ocazia să te întâlneşti cu CEL MAI ÎMPUŢIT OBIECT AL UNIVERSULUI CUNOSCUT??? Pe de altă parte eram oarecum indignat. Înţeleg că femeia era homeless and shit, dar sunt atâtea grădini în oraşul ăstă, nu putea să se pişe într-una dintre ele? Căci era evident că se şi pişase pe ea la un moment dat, adăugând această mireasmă şi altora pe care le poseda.

Până la capătul lui 41 mirosul se dusese (fuseseră deschise şi câteva geamuri, iar babele alea de 80-100 de ani nici măcar n-au protestat, or astea ar preferă să fie EPILATE INGHINAL CU PENSETA FIERBINTE decât să stea în curent!!!) aşa că am putut să-mi aprind o ţigară fără să vomit, când am coborât.

Am terminat ţigara până am ajuns în staţie la 335. Norocul meu, căci acolo am dat de tipul ăsta puţin mai scund decât mine, care avea vreo 150 de kilograme şi care după ce a horcăit puţin, a tras o flegmă direct în mijlocul staţiei! Pe urmă şi-a aranjat căciula pe cap, s-a scărpinat la coaie, s-a scărpinat în cur, şi-a scos chiloţii din cur, după care şi-a aranjat iar căciula, toate astea tot în mijlocul staţiei.

O vreme m-am gândit să-l bat. N-ar fi fost foarte greu. Am mai bătut obezi din aceştia morbizi la viaţa mea. Sunt o pradă destul de uşoară. Se mişcă greu, n-au reacţii, iar la capitolul rezistenţă sunt zero. Mai nasol e cu ăia slabi-costelivi. Dacă te apuci să te baţi cu unul din ăsta, trebuie să fii pregătit să te baţi cu el toată ziua. Ăştia foarte slabi N-AU SPLINĂ, băi nene!

Până să mă apuc să-l bat, însă, am mai stat puţin să mă gândesc. Grobianul ăsta de 150 de kile era într-adevăr un aşa afront la adresa societăţii din care fac parte încât o eventuală acţiune represivă din partea mea să fie justificată? Sau poate că între timp am devenit eu un burghez delicat cu nasul pe sus, care face din ţânţar arămăsar?

Până să mă lămuresc şi să mă apuc să-l bat pe gras, a venit un 335. PLIN OCHI, BĂI NENE! Mi-am băgat picioarele şi am zis că-l aştept pe următorul. S-au dat jos vreo 50 de oameni, s-au urcat vreo 75. Printre ăia 75 care s-au năpustit spre 335 se număra şi OBEZUL DE 150 DE KILE. S-a oprit însă în faţa uşii, s-a uitat la cele 5-6 bunăciuni printre care urma să se înghesuie şi a lăsat-o şi el baltă.

După faza asta mi-a fost mai simpatic. M-am gândit că fiind atât de gras, are o viaţă destul de mizerabilă. Iar asta îl face să nu-i mai pese atât de mult de regulile elementare de politeţe.

Pe urmă a strănutat FĂRĂ SĂ PUNĂ MÂNA LA GURĂ!!! Am renunţat şi la ideea de a-l bate, dar şi la simpatie. Situaţiile astea sunt prea complicate pentru mine. Încă nu ştiu cum ar trebui să reacţionez. Sau poate că am devenit într-adevăr prea filfizon. Voi ce ziceţi?