Azi dimineaţă am privit zeiţa Nemesis în ochi, mi-am dat seama că n-am nicio scăpare şi m-am dus la piaţă. Ştiam bine ce mă aşteaptă acolo, mai ales că e şi 24 decembrie. Hoarde întregi de boşorogi care, dacă ar mai avea măcar un dinte în gură, ar muşca din tine şi te-ar molfăi la gingie, nu atât de foame, cât de ură… Noroi pe jos, miros de moare, ţiuit de colinde ieşind din păpuşi malefice deghizate în Moş Crăcin…
Faza era însă că trebuia sa iau banane şi murături, aşa că nu aveam cum să evit deplasarea. Cu bananele am scăpat ieftin. Le-am luat de la prima tarabă care avea banane şi am scuipat în sân, temător să nu fie semn rău că am scăpat atât de ieftin… Pe urmă am aprins o ţigară şi am dat roată pieţei, făcându-mi curaj să intru în mulţime ca să iau şi murături.
Am călcat peste nişte bastoane, peste căruciorul unui nou-născut, peste nişte cadavre rămase probabil blocate în mulţime de ieri, în fine… Am ajuns la chioşcul de murături. Acolo am văzut coada de vreo 70 de persoane şi mi-am mai aprins o ţigară să-mi fac curaj, sperând totodată că se va mai micşora prin miracol până o termin eu.
Afară era frig şi urât. Colindele care ţiuiau din Moşi Crăciuni sunau distorsionat şi sinistru. Un tânăr, probabil ucigaş plătit sau hoţ de buzunare, cu o cicatrice pe faţă, un ochi lipsă şi un ghiozdan cu Hannah Montana în spate, mi-a cerut o ţigară. L-am refuzat. O femeie în papuci albi a trecut în fugă cu nişte maţe şi ciocuri de pui într-o pungă… Altă femeie râdea ca o vrăjitoare cu TBC din chioşcul în care se vindeau ouă.
O pală de vânt a făcut să-mi sară jăratic din ţigară şi să mă ia cu fiori pe spinare. Încă mai încercam să mă conving că nu totul este rău pe lume, când aud o voce de femeie în spate:
“Dana, ia intră tu în magazin şi întreabă dacă au colinde de Hruşcă. Da’ nu la CD, la casetă”!
