Povestea găurii din inima mea mare


(…bineînţeles că nu o ştiţi, dar…) Ştiţi privirea aia jumate uimită, jumate iritată, trei sferturi scârbită, un sfert enervată, pe de-antregul plictisită pe care ţi-o aruncă doctorul când el vede clar pe EKG ceva, iar faptul că tu eşti încă în viaţă, ba mai mult, te simţi şi relativ bine îi spune contrariul?

Începutul

Prima dată am experimentat această privire acum trei săptămâni, la un banal control de medicina muncii, când, doctoriţa în cauză a oftat îndelung, îmbălsămându-mă în aburi de alcool, şi m-a pus să repet EKG-ul pe care îl făcusem cu două zile în urmă, în prezenţa asistentei.

„Aţi făcut sport de performanţă, domnu’ Radu?”

„Ha, ha, ha, doamna doctor!”.

Doctoriţa se uită pe noul EKG şi plescăie sictirită.

„Uite ce faci. Te împrieteneşti de urgenţă cu un cardiolog şi te duci să faci un control amănunţit. Oboseşti repede? Ţi se taie respiraţia, simţi aşa, o gheară în gât când faci efort?”

Imaginaţi-vi-l pe Dan-Alexandru Radu, un june de 27 de ani, tăindu-i-se repiraţia şi punându-i-se un nod în gât care îl stânjenea ca o gheară la auzul sfatului medical.

„Nu obosesc foarte repede şi nici nu am probleme cu respiraţia. Dar ce am mai precis?”

Doctoriţa îşi dă ochii peste cap obosită de întrebare, de mahmureală, de viaţă:

„Blocaj de ramură dreaptă şi hipertofie de ventricul drept… Ai inima mai mare decât ar trebui. Du-te la un control urgent, dacă crăpi din senin peste 10 ani să nu zici că nu ţi-am zis”.

Moartea subită

Imaginaţi-vi-l pe Dan-Alexandru Radu umblând abătut pe coridoarele redacţiei în care are plăcerea să lucreze, răspunzându-le absent celor care văzând că iese de la doctor îl întrebau amuzaţi dacă o să moară şi căutând pe Google ce înseamnă mai exact blocajul de ramură dreaptă şi hipertofia de ventricul drept. Iată-l cum află că cele două simptome găsite cu ajutorul EKG-ului nu pot însemna decât că suferă de – „Cardiomiopatie ventriculară dreapta, o afecţiune caracterizată prin tahicardii ventriculare şi moarte subită; cauza este necunoscută”.

Imaginaţi-vi-l pe Dan-Alexandru Radu căcându-se subit pe el de frică…

IMG_0100

……………

Când practici meseria pe care o practic eu cu atâta entuziasm nu nu ai parte nici de avantaje materiale, nici de satisfacţii sufleteşti, dar măcar ai avantajul că ştii oameni care ştiu oameni. Iată-mă în aceeaşi seară în care aflasem că aş putea muri subit refuzând să îmi fac analizele la un fost ministru al sănătăţii (voia să mă ţină o noapte întreagă legat de aparate) şi optând pentru a fi examinat de o altă somitate, un fel de doctor House al României, la un cabinet privat.

Cu inima găurită

Imaginaţi-vi-l pe Dan-Alexandru Radu păşind timid pragul clinicii, plătind furios 150 de lei pentru consultaţie, fiind supus unui nou EKG, zâmbind amabil asistentelor care se hlizeau la el zicând că aceea e ziua pediatriei, alunecând mohorât printre pensionarii care aşteptau la rând şi care aveau toate şansele să-l îngroape şi izbindu-se apoi de aceeaşi privire jumate uimită, jumate iritată, trei sferturi scârbită, un sfert enervată, pe de-antregul plictisită a somităţii.

„Suferiţi de ceva?”, întreabă somitatea.

Imaginaţi-vi-l pe Dan-Alexandru Radu pus în dilema de a răspunde cu ce-i trece prin cap sau de a nu enerva doctorul cu elucubraţiile lui filosofice de căcat.

„Nu”.

Somitatea îşi mângâie gânditor bărbia, bate cu pixul în electrocardiogramă şi se lansează într-o rafală de întrebări capcană – ocolitoare prin care să smulgă diagnisticul exact din gura inexpresivă a pacientului.

Imaginaţi-vă şi că pacientul ştie deja ce urmăreşte doctorul să scoată de la el, dar se vede pus în situaţia de a nu-i putea da deloc satisfacţie.

Somitatea: „Când jucaţi fotbal…”

DAR: „Nu joc fotbal”…

Somitatea: „La 20 de ani, când jucaţi fotbal…”

DAR: „Nu jucam nici la 20 de ani”…

Somitatea, începând să se irite: „Când făceaţi ora de sport în copilărie…”

DAR: „Nu prea făceam orele de sport, stăteam mai mult cu fetele”…

Somitatea: „S-o luăm altfel, la ce etaj staţi”

DAR: „La parter”…

Somitatea, slăbindu-şi nodul de la cravată şi scoţând fum pe nas: „Evident, iar de mers pe jos bănuiesc că nu se pune problema, pentru că aveţi maşină”.

DAR: „Nu am maşină şi da, merg mult pe jos, dar nici nu obosesc şi nici nu mi se taie respiraţia. Iar când fac efort mai gâfâi, dar ca orice sedentar nenorocit”…

Drept orice răspuns, somitatea mă pune să mă dezbrac şi să mă lungesc pe un pat.

Imaginaţi-vi-l pe Dan-Alexandru Radu la bustul gol, cu inima bătându-i ca la balamuc, jenat până în vârful urechiilor de doctorul care îl întoarce în toate poziţiile şi îl pipăie pe spinare, pe piept, ba îl mai şi strânge de gât şi îl pune să tuşească până să exclame victorios: „Aha!!!”, şi să-i recomande o ecografie ad-hoc.

……………..

130 de lei mai târziu, după ce aflasem că somitatea mă pipăise pentru că nu avea stetoscop în birou cu care să mă asculte, iată-mă dezbrăcat din nou şi întins pe o rână în alt pat, cu părul de pe piept năclăit de gel şi cu inima bătând ca la balamuc. După alte tuşituri şi contorsionări din partea pacientului, somităţii îi înfloreşte un zâmbet de autoadmiraţie pe chip:

„Exact cum bănuiam, aveţi o gaură în inimă”.

(Imaginaţi-vi-l pe Dan-Alexandru Radu blestemându-şi curva aia de inimă mare defectă…)

Somitatea începe să explice. „Sângele, când intră în cord prin atrii, este regulat de nişte valve. La dumneavoastră ori nu se închid bine acele valve, ori pur şi simplu lipsesc. Dar nu pot să-mi dau seama din ecografia asta, trebuie să facem una transesogfagială ca să vedem mai exact”.

„Minunat. E grav?”.

„Dacă e vorba de prima variantă, nu, vă vedeţi de treabă, dacă e vorba de a doua variantă, atunci vorbiţi cu domnul…”, iar somitatea rosteşte numele unei somităţi şi mai mari, de profesie chirurg.

„Deci nu e vorba de cardiomiopatie ventriculară dreapta?”

„Ha, ha, ha! Cine v-a zis prostia asta? Nu aveţi nici o cardiomiopatie. Inima dumneavoastră e perfect normală. În afară de gaura aceea, fireşte”…

Imaginaţi-vi-l pe Dan-Alexandru Radu răsuflând uşurat la vestea că nu o să mai moară subit şi privind cu optimism perspectiva unei operaţii pe cord deschis…

 

IMG_0102

 

Ecografia transesofagială

Au urmat alte două săptămâni în care nu m-am prezentat la ecografia transesofagială pentru că aveam gripă mai mult sau mai puţin porcină. Azi dimineaţă, însă, nu mai aveam cum să o amân.

Imaginaţi-vi-l deci pe Dan-Alexandru Radu la şapte dimineaţa urcând pe scări până la etajul şase al Spitalului Fundeni, observând că în caz de cutremur sau de vânt uşor până la moderat şandramaua sigur se va dărâma, aşteptând o oră ca un bou în sala de aşteptare, intrând apoi cu tupeu în secţia de cardiologie, fiind luat la pulă de o asistentă şi apoi salvat de însăşi somitatea care îl reperează şi îl trimite să se dezbrace într-un salon.

Mai imaginaţi-vi-l apoi întins la bustul gol pe un pat, prea timid ca să flirteze cu asistenta aplecată peste el şi fiind invitat să caşte gura mare, mare de tot.

„Aceasta este o soluţie care conţine 95% alcool şi 5% mentol. Aveţi grijă să nu inhalaţi”.

Femei care citiţi aceste rânduri, amintiţi-vă cum v-aţi simţit după dezvirginare şi vă veţi da seama cum era gâtul meu după ce am fost spreyat cu substanţa respectivă…

Imaginaţi-vi-l apoi pe Dan-Alexandru Radu înfiorându-se tot când asistenta îl mângâie pe umăr, îi bagă un muştiuc în gură şi îi şopteşte suav să nu îşi înghită scuipatul ci să-l lase să curgă în tăviţa care i se propteşte sub bărbie.

Mai imaginaţi-vi-l apoi cu lacrimi ţâşnindu-i din ochi în momentul în care i se bagă un tub până pe esofag, tuşind mai să-şi rupă laringele şi simţindu-se cel mai penibil om din lume pentru că nu-şi poate stăpâni bătăile monitorizate ale inimii sale de căcat cât să impresioneze asistenta prin calmul şi curajul de care dă dovadă.

Somitatea, însă, ştie cum se calmează un om cu corp străin în gât.

„Ştii ce grup de oameni a împuşcat Hitler imediat ce a ajuns la putere? Da, ai ghicit, ziariştii… Pe atunci era mai lucid şi încă lua decizii bune…”

După ce mă mai calmez, îl aud pe doctor exclamând încă un „aha” edificat, mult mai puţin entuziast însă, după care îmi smulge tubul din gât şi îmi comunică cât timp eu borăsc bale şi gel în tăviţă:

„N-ai nici pe dracu’! Du-te acasă, vezi-ţi de viaţă, de meserie, de femei…”.

Imaginaţi-vi-l pe Dan-Alexandru Radu două ore mai târziu, la birou, crăpând în el două şniţele cu cartofi prăjiţi, maioneză, ketchup, salată de varză, castraveţi acri plus o chiflă, fumând, bând cafea şi uitându-se la pornache în lipsa femeilor reale din viaţa lui de căcat care se pare că nu se va sfârşi atât de curând pe cât credea el…

3 responses to this post.

  1. Posted by lugu2lugu on 12/11/2009 at 17:04

    Aproape ca sunt dezamagita ca pana la urma s-a dovedit ca Dan minus Alexandru Radu(Voda)n-ar nimic. Imi si imaginam cum isi pregateste un bucket list si pleaca in lume, salveaza copiii din Africa cot la cot cu Bono si Pitt, calatoreste prin lume si imparte bunatatea omului care stie ca sfarsitul precis e aproape, si se stabileste intr-un sat cocotier, ca saman al locului pana la cei 113 ani …

    Apreciază

    Răspunde

    • Posted by Lex on 12/11/2009 at 23:59

      ah si deja ma bucuram ca stiu pe cineva cu o gaura (in inima) – mie mi-au dat vestea ca am o gaura in rinichi si domnul google m-a omorat subit cand mi-a zis ca o sa stau sa fac pipi printr-un tub infipt direct in rinichi – ca de fapt sa aflu ca era o mini gaura care se acoperea de la sine – evident dupa o luna de testari in care am zis ca mor. misto sistemu romanesc – un veritabil doctor house mioritic :)).
      PS: ne bucuram ca esti bine sanatos

      Apreciază

      Răspunde

  2. Posted by giannina90 on 03/02/2011 at 20:59

    doamne….eu sincer ma bucur ca nu ai nimic….in schimb fratele meu chear are gaurii in inima,nu.mi doresc decat sa fie el bine….multa bafta si tot ce iti doresti!!

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: