Povestea lui Karin, fata care nu acceptă rahaturi din partea nici unei păsărici

 
Cineva spuse: „Are găinaţ pe ea! Asta sună ca o prima frază dintr-o poveste colectivă. Acum cineva ar trebui să continue”…

Găinaţ pe ea avea Karin. Continuarea ar fi trebuit să fie una pe cât de firească, pe atât de ironică. De şase săptămâni era constipată… Faptul că în drum spre expoziţia foto la care acceptase să ia parte fără nici un entuziasm fusese marcată de un guguştiuc fără probleme de tract intestinal nu i se părea deloc amuzant. După şase săptămâni de constipare nu mai avea simţul umorului.

Că cel care ar fi trebuit să continue povestea era Dan-Alexandru Radu, în momentul în care ideea a fost emisă, i-a prins bine. Mai constipat ca ea, Dan-Alexandru Radu tăcuse toată seara şi continua să tacă. Karin aprecie acest lucru, cu toate că ar fi dat, în momentul ăla, zece Dani-Alexandri Radu muţi pentru un scaun sănătos. Plecă de la expoziţie cu gândul că Dan-Alexandru Radu, arta fotografică şi lumea în general nu fac nici cât un căcat.

Urmă cea de-a şaptea săptămână de constipare.

Karin se hrănea exclusiv cu ciocolată şi prune care îi lăsau un gust acru. Se spăla pe dinţi cu Colgate care îi lăsa un gust sălciu. Se uita amar la budă, iar buda o privea înapoi cât se poate de rece. Înainte să iasă din casă privea lumea de afară cu scârbă prin geamul acoperit cu găinaţ de guguştiuc.

Urmă cea de-a opta săptămână de constipare.

Karin se hrănea exclusv cu ceai de ghimbir şi de mentă care nu aveau nici un gust. Se spăla pe faţă cu săpun cu aromă de muşeţel, evita să se mai uite la budă, buda oricum se făcea că nu o mai cunoaşte. Nici nu mai ieşea din casă. Stătea ore în şir pe un scaun, complet goală, fără să-şi facă probleme că cineva ar fi putut-o vedea pe fereastra acoperită cu un strat de trei centrimetri de găinaţ.

Urmă cea de-a noua săptămână de constipare.

Karin nu mai mânca nimic. Zăcea în pat cu pântecul umflat aşteptând să pleznească şi să se termine totul mai repede. Fereastra se colapsase din cauza greutăţii de nesuportat a găinaţului de guguştiuc, iar acum păsările îi invadaseră casa. Nu găsiseră înăuntru decât pastile de Ciocolax şi tărâţe, rămase din a patra săptămână de constipare, iar acum toată casa se acoperise cu o peliculă albă de rahat avicol.

Urmă şi a zecea săptămână de constipare.

Un copil trecu prin dreptul găurii cu aspect de colivie care fusese fereastra lui Karin şi exclamă. „Duduie, nu ţi-e ruşine! Ai găinaţ pe tine!”.

Cu un penultim efort, Karin deschise calculatorul, intră pe Facebook şi lăsă un mesaj: „Ruşinos nu este să ai găinaţ pe tine, ci să accepţi rahaturi de la nişte păsărici”!

Apoi, cu un ultim efort înşfăcă un guguştiuc obez, merse la baie, îl aruncă în closet şi se aşeză peste el.

Îşi dădu atunci seama că nimic nu curăţă mai bine maţele decât răzbunarea. Guguştiucul îi înfipse ghearele în fese şi o plesni cu aripile lui îmbibate cu apă. Riposta lui Karin fu însă devastatoare.

La primul val, guguştiucul piui indignat.

La al doilea val, ciripi înspăimântat.

La al treilea val cârâi scârbit.

La al patrulea val croncăni disperat.

La al cincilea val, îşi dădu duhul acompaniat de urletul de eliberare al lui Karin:

„Mori, pasăre de căcat, mori!”

De atunci, Karin priveşte lumea cu o seninătate feroce prin fereastra ei care sclipeşte de curăţenie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: