Povestea Oanei Maria, fata care boteza cu benzină şi foc

 

Vântul bătea slab până la moderat în diminaţa în care, mahmură şi îngheţată bocnă, Oana Maria se trezi întinsă pe treptele Patriarhiei, luată la şuturi şi blestemată de credincioşii din zonă.

Avea rimelul întins pe toată faţa, de la lacrimi, iar acum, când se întocea abia mergând spre casă, rememora sughiţând evenimentele serii. Totul pornise de la expoziţia foto a lui Cristian Radu.

Ajunsese acolo suficient de târziu pentru a se face remarcată. Erau prezenţi mai toţi cunoscuţii, plus Dan-Alexandru Radu pe care îl găsi tăcând şi care continuase să tacă toată seara. Singurele vorbe pe care le scosese îi fuseseră adresate ei, acelea constând în „da”, „nu” şi „aha”. În acel moment începu să se strice seara.

Izbită de tăcerea lui Dan-Alexandru Radu, prietena ei cea mai bună, Karin, nu făcu altceva decât să se plângă că Oana Maria pune monopol pe monosilabicul Dan-Alexandru. Daniela Tunăreanu schimbase şi ea câteva cuvinte cu acesta, însă tot o privea pe Oana Maria drept o uzurpatoare de oameni. La un moment dat, Dan-Alexandru Radu mormăi ceva în sensul că se duce la baie şi dispăru.

Plecase pe jos spre casă împreună cu Daniela şi Karin, însă nici aerul rece, nici plimbarea nu le calma pe cele două, care continuau să o considere o acaparatoare. Pentru a evita o ceartă între patru pereţi, Oana Maria le zise că vrea să se mai plimbe şi le lăsă să meargă singure acasă.

Începu să străbată străzile pustii ale oraşului fumând ţigară după ţigară.

Apoi seara se strică de tot. Auzi scrâşnetul unor roţi de maşină şi, când se întoarse, fu orbită de lumina serafică a farurilor unui Jeep Cherokee cu numărul de înmatriculare B 69 BOR. Geamul din spate coborî şi un cap bărbos îi adresă următoarele cuvinte: „Unde mergi tu la ceas de seară, păpuşe? Nu ţi-e frică aşa, de una singură? E plin oraşul de golani!”. Oana Maria îşi pregăti câteva înjurături anticlimactice, însă, când studie ceva mai bine profilul bărbos care îi rânjea părinteşte, nu putu decât să murmure tulburată: „Dar dumneavoastră nu sunteţi Înalt Prea Sf… Prea Ferici”… „Spune-mi Dănuţ”, glăsui capul bărbos trăgând-o pe Oana Maria în maşină.

Din acel moment, seara deveni tulbure. Patriarhul avea din întâmplare nişte vin sfiinţit în maşină din care se împărtăşi din plin cu Oana Maria pentru a combate frigul. La un moment dat se trezi cu patrafirul peste cap şi cu patriarhul cerându-i să-i spună ce are pe suflet. Îşi vărsă obida, în timp ce Preafericitul îi afurisi pe Dan-Alexandru Radu, Karin şi Daniela şi începu să o mângâie, atât cu vorba, cât şi cu fapta.

Oana Maria nu-şi mai amintea exact dacă atunci Prea Sfântul începuse să spună glume porcoase ca apoi să o pipăie ca un porc sau viceversa. Îşi amintea, însă, că Dănuţ o dusese în altarul Patriarhiei de unde scosese altă damigeană de vin duhovnicesc.

Când ajunse acasă îşi aminti şi de ultima şi cea mai urâtă parte a serii – Preafericitul aruncându-se asupra ei şi ameninţând-o cu o cădelniţă să nu se mai zbată atât. „Dumnezeu fie cu tine”, îi mai spuse colegei de apartament Karin, când îi deschise uşa, după care îşi puse plapuma în cap şi dormi 72 de ore.

……….

Se trezi duminică în zori şi merse la biserică. Repetă acest ritual timp de câteva luni, complet neinteresată de orice altceva. Drama lui Karin cu guguştiucii care transformaseră apartamentul într-o colivie plină de găinaţ o lăsă rece.

Începu să doarmă mai mult pe la noii ei prieteni, tineri bărboşi alături de care interpreta pasaje apocaliptice din Biblie şi deplângea direcţia greşită pe care o luase generaţia ei. Fu arestată la un moment dat pentru că atacase cu pietre o paradă gay, însă justiţia fu blândă cu ea.

La un an după seara în care se trezise pe treptele Patriarhiei, Oana Maria, acum purtând în permanenţă un batic negru peste părul ei roşu, deveni preşedintele Ligii Tinerilor Creştini. Confirmarea o primi de la însuşi Dănuţ, al cărui profil bărbos începu să tremure când o văzu întinzându-i actul la semnat. Oana Maria nu fu tulburată, însă, de reacţia şovăitoare a Preafericitului. „Tot ceea ce mai visez în scurta mea trecere pe acest pământ, Sfinte, este să am parte de încă o noapte de fericire, în altarul Patriarhiei”, îi şopti. „Dar numai când voi fi cu adevărat vrednică de asta”, mai spuse Oana Maria, îndepărtând mâna şerpească a Înalt Prea Sfinţitului.

Zâmbetul de îngeraş al Oanei Maria desfăcu baierele multor pungi ale oamenilor de afaceri pioşi din ţară şi străinătate. Deveni un pelerin cu o misiune sfântă – renovarea Patriarhiei.

Merse la Muntele Athos şi smulse donaţii de la călugări obişnuiţi să li se doneze. Merse la Ierusalim şi obţinu o sponsorizare însumând câte 5% din preţul fiecărui obiect de cult vândut pelerinilor. Nu rată nici o ocazie de pelerinaj religios în ţară şi obţinu cu fervoarea de care dădu dovadă mai multe donaţii din partea credincioşilor decât însăşi Biserica.

Deseori mergea în vizită şi la Preafericit care o fugărea întărâtat în jurul mesei şi îi cădea în genunchi când nu-l mai ţineau puterile. „Numai când voi fi vrednică, Sfinte”, îi tot repeta Oana Maria. Patriarhul se vedea nevoit să semneze frustrat orice document i se punea în faţă.

Astfel, Oana Maria obţinu din partea Nefericitului acordul ca icoanele din Patriarhie să fie restaurate de Cristian Radu, un artist care, de când fotografiase nudul Cătălinei, una dintre fostele prietene ale Oanei Maria, era cuprins de remuşcări şi căuta să-şi ispăşească păcatul prin picturi religioase. De asemenea, Oana Maria obţinu contracte avantajoase privind refacerea instalaţiei electrice din Patriarhie şi aranjă un import de apă sfiinţită direct din râul Iordan, pentru slujba de inaugurare. Însă Preafericitul cunoscu adevărata bucurie abia când Patriarhul de la Constantinopol îi îngădui Oanei Maria să aducă pentru inaugurare şi unul dintre cele şapte capete ale Sfântului Ioan Botezătorul…

Între timp, Oana Maria îşi dezvoltă o adevărată pasiune şi pentru chimie. Multă vreme, Karin fu nevoită să testeze pe propria piele diverse parfumuri pe care Oana Maria le concepea în apartamentul devenit laborator, alegându-se cu nenumărate arsuri.

Cu două nopţi înainte de inaugurarea clădirii restaurate a Patriarhiei, Oana Maria îl invită pe Dan-Alexandru Radu la ea şi Karin acasă şi băură împreună o sticlă de vin în semn de împăcare. Dan-Alexandru Radu, care tăcu toată seara, desfăcu sticla şi turnă în pahare. Sticla şi paharul acestuia fură luate de Oana Maria, care le puse grijuliu într-o pungă.

………..

125.000 de credincioşi se adunaseră încă din zori în curtea Patriarhiei. Le deschise uşile chiar Dănuţ, care cunoscuse o noapte de preafericire în altar, chiar peste racla conţinând unul dintre cele şapte capete ale Sfâtului Ioan Botezătorul. Oana Maria îi şoptise înainte de răsărit că aceea este ziua lui de glorie, ea urmând să o petreacă acasă, în post şi rugăciune.

Slujba începu cu mare fast. Toţi cei 125.000 de credincioşi încăpură în Patriarhia care fusese exstinsă. Însuşi Înalt Prea Sfinţitul împroşcă mulţimea cu aghiasma din Râul Iordan. Cei atinşi de apa sfântă simţiră că mirosea a busuioc şi doar câţiva, cărora le căzură picături din ea pe buze, îşi dădură seama că are gust de benzină.

Înainte de a scoate capul Sfântului Ioan Botezătorul, Dănuţ atrase atenţia adunării că urmează să fie dezvelite noile picturi. Nu le văzuse nici el până atunci. Doisprezece diaconi smulseră pânzele pe pereţi, lăsând întraga turmă de credincioşi cu gurile căscate. Frescele erau dominate de imagini ale Fecioarei Maria, având un păr complet roşu, nudă în fiecare ipostază şi arătându-le degetul mijlociu.

Cât ai zice „blasfemie”, candelabrele din aur masiv începură să fileze şi, o ploaie de scântei căzu asupra credincioşilor.

Începură să ardă ca şobolanii. Baticele de nailon ale femeilor se aprindeau ca iasca, credincioasele transformându-se în lumânări vii. Cojoacele bărbaţilor, îmbibate de aghiasma cu cifră octanică ridicată explodau în vâlvătăi. Dănuţ, îngenunchiat în faţa unei picturi, muri sufocat de fum, în erecţie…

Până să intervină pompierii, cei 125.000 de credincioşi, soborul de preoţi şi picturile noii Patriarhii se transformaseră în scrum. Rămăsese intact doar alatarul, protejat de stratul din aur masiv.

Înăuntru fură găsite o sticlă şi un pahar de vin, pline de amprentele lui Dan-Alexandru Radu, care tăcu tot timpul procesului şi continuă să tacă tot restul vieţii pe care şi-l petrecu în puşcărie.

Reîntoarsă în apartamentul ei, Oana Maria îşi aprinse satisfăcută o ţigară şi bău cu sete, alături de Karin, o butie întreagă de vin duhovnicesc din tărtăcuţa Stântului Ioan.

9 responses to this post.

  1. Doamne feri, băiatule! I so love you! :)) :*

    Apreciază

    Răspunde

  2. Apreciez, desi youre love is so dangerous…

    Apreciază

    Răspunde

  3. Posted by Felix on 11/12/2009 at 16:36

    Bestialll…..!!!!!!!

    Apreciază

    Răspunde

  4. Eronat, Gheorghita! Asa cum tu alergi si tragi de fiare, asa ajung si eu in parnaie om nevinovat! Sa nu confundam planurile real/imaginar…
    P.S. Stai linistit, ma feresc de portocaliu inca de cand ti-ai luat carnet!!!

    Apreciază

    Răspunde

  5. :)) lovely!

    Apreciază

    Răspunde

  6. Posted by mada on 15/12/2009 at 15:53

    „Spune-mi Dănuţ” …

    Apreciază

    Răspunde

  7. Aw. this was a really quality post.

    Apreciază

    Răspunde

  8. Posted by silvi on 21/06/2012 at 14:04

    mie mi-a placut si articulul cu onuca care oferea la pufuleti intr-una! admirabil si oarecum tipic pt ea🙂

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: