Povestea Dianei Popescu, femeia fatală pentru Ştefan Hruşcă

Focul ardea roşu în sobă, în fatala dimineaţă a zilei de 19 decembrie, 2009. Ştefan Hruşcă se trezi scăldat într-o sudoare rece mirosind a moarte. Scoase capul transpirat pe geam. Vântul şuiera a pustiu printre brazi. Stelele păliseră însingurate, iar soarele, întunecat şi rece, abia dacă arunca o licărire slabă şi sinistră asupra lumii. O haită de câini maidanezi începu să urle sub geamul lui Hruşcă. Nu apucă să închidă fereastra, că, un jet de găinaţ al unui guguştiuc cu ochii sticloşi se abătu asupra lui. Hruşcă se retrase grabnic în cameră, deschise cutia chitarei, scoase o pungă de-acolo, vărsă o lacrimă de dor şi întinse o liniuţă de cocaină pe care o aspiră dintr-un foc.

…….

În dimineaţa aceleiaşi zile, Diana Popescu se trezi prost dispusă, îşi bău cafeaua fără nici un chef şi îşi băgă pula în vecinul de sus care asculta colinde cu sonorul dat la maxim. Se târî până la cotidianul la care avea plăcerea să lucreze de atâta timp, îl sictiri pe colegul Gheorghiţă, venit la ea în birou cu nişte glume răsuflate şi blestemă crunt secretarul de redacţie care o chemă la şedinţa de sumar. „Diana, genial materialul tău despre concertul lui Ştefan Bănică. Dar în seara asta e ceva şi mai tare. Cântă Hruşcă”… „Cânta-i-ar bocitoarele la năsălie”, comentă Diana. Nu avea nimic nici împotriva colindelor, nici împotriva muzicii folk. Întâmplător, însă, în ziua aceea avea ceva împotriva întregii lumi.

Îşi petrecu următoarea jumătate de oră împulându-l pe colegul Gheorghiţă pe care îl suspecta că sugerase ideea ca ea să meargă la Hruşcă. Renunţă să mai asculte explicaţiile smiorcăite ale acestuia şi ieşi furtunoasă din biroul mişelului. Se izbi de Dan-Alexandru Radu care aluneca tăcut pe coridor şi, după ce-i vărsă cafeaua pe bluză, continuă să tacă ca un bou.

…….

Era deja după-amiază. Soarele rămânea ascuns printre norii negri care păreau să urmărească Jeep-ul lui Hruşcă. Ajunse la Sala Palatului şi incepu probele de sunet. Un reflector căzu la doi paşi de el, împroşcându-l cu cioburi şi scântei. Fugi speriat la cabină şi mai trase o liniuţă ca să-şi revină. Îşi privi chipul congestionat în oglindă şi i se păru că vede în penumbră apariţia fulgerătoare a unei femei îmbrăcate într-o mantie neagră, cu ochii verzi şi părul roşu. Trase un ţipăt de jale, panică şi dor…

……

Cam în acelaşi timp, Diana Popescu reuşise să scoată pata de cafea de pe bluză. Îşi ridică ochii verzi şi se privi îndelung în oglinda pătată a budei redacţiei. În lumina ceţoasă care venea pe geam, părul ei roşu căpătase o sclipire bizară. Rememoră furioasă toţi anii de carieră. Tolerase până acum toate mofturile artiştilor de care se ocupase, privise cu blândeţe toate fiţele de doi bani ale tuturor cântăreţilor mici şi mari, tratase fiecare subiect cu o bunăvoinţă superioară. Simţea, însă, că aceea este ziua în care toată acestă atitudine a ei ar putea să se schimbe. Se uită la ceas. Mai erau trei ore până la concertul lui Hruşcă. Se întoarse în birou, îşi lua haina şi se îndreptă spre lift. „Unde te duci, Popeasco?”, o întrebă Gheorghiţă. „În pulă cu satelitu’, fraiere”!

……..

Aplauzele răsunau în ecouri tenebroase în Sala Palatului, în momentul în care Hruşcă ieşise pe scenă. „Leru-i ler, leru-i ler”, scanda mulţimea, însă Hruşcă păstra ce e mai bun pentru final. Începu cu nişte colinde de încălzire. La un moment dat o coardă plesni şi îi transformă degetul arătător într-o rană vie, umplând totodată cutia chitării de sânge. Începu să folosească mijlociul. Colindele sunau parcă mai rebel. Gândul că are o sală întreagă la degetul mijlociu îl umplu de orgoliu pe Hruşcă.

În acel moment, prin mulţimea de oameni buni o zări de Diana Popescu. Aceasta trecuse pe-acasă să se schimbe, doar pentru a constata că nu mai are în şifonier decât haine negre. „Nu-i nimic, o să mă duc la concert în calitate de rockeriţă”, îşi spuse. Înainte de a ieşi din casă, renunţă să-şi mai pună bocancii comozi şi optă pentru o pereche de pantofi cu tocuri cui de 12 centimetri. „Dacă este vorba de o schimbare de atitudine, să fie până la capăt”. Când ajunse la Sala Palatului, nu se putu stăpâni să nu încreţească o nară a scârbă. „Atâţia oameni buni fredonând colinde… Ce oroare”! O femeie îi băgă un cot în coaste. Diana îi dădu un cot înapoi în coloană. Un copil o călcă pe picior. Îl plesni peste ochi atât de tare, încât acesta nu mai avu nici măcar curajul de a suspina. Un grup de adolescenţi hipioţi încercă să o agaţe. Diana doar se uită la ei şi aceştia începură să lăcrimeze de ruşine şi spaimă.

Atunci îşi ridică privirea şi pe scenă. Zări un Ştefan Hruşcă înmărmurit care nu-şi mai putea lua ochii de la ea.

Între timp, mulţimea din sală simţea că se apropie cântecul lerului şi aplauda frenetic. Hruşcă se smulse din vraja Dianei şi dădu drumul la şlagăr. Cântă cu mai multă pasiune, dor, ardoare si alean decât o făcuse vreodată. Îi ieşi perfect. La final, întreaga mulţime din sală plângea în cascade. Hruşcă se îmbătă de ovaţii. Văzu în faţa lui o mare de mâini întinse care îl atrăgea. Se aruncă. Tinerii din sală exultară. „Priviţi, Hruşcă face crowd surfing!” Apoi un vaiet cumplit se abătu peste toţi şi toate.

În drumul lui peste palmele admiratorilor, Hruşcă se dezechilibrase şi se prăbuşise la picioarele Dianei Popescu. Ochii celor doi se întâlniră pentru ultima dată.

„Mai du-te, bre, în pula mea”, spuse Diana şi tocul ei cui de 12 centimetri se înfipse drept în jugulara artistului.

…….

Nimeni din sală nu îndrăznise să povestească ce văzuse. A doua zi, Diana scrise despre moartea tragică a lui Hruşcă, călcat în picioare de propriii fani. Veni in plus şi cu un interviu de o pagină întreagă cu Vasile Şeicaru, care povesti despre lupta tragica a lui Hruşcă cu drogurile fabricate in propriul ler…

6 responses to this post.

  1. Posted by Jo_grindenau on 15/12/2009 at 17:51

    http://www.umornegru.ro/ler-instant/

    in aceeasi idee!

    Apropos – de mult nu mi-a mai placut un text atit de mult.

    Apreciază

    Răspunde

  2. Posted by cip on 15/12/2009 at 18:42

    iti faci rating pe spatele violatzilor si a cremenalelor in serie😀

    Apreciază

    Răspunde

  3. Posted by rossi on 08/12/2011 at 20:17

    esti complet dement, parca am vazut un film de dali :))))

    Apreciază

    Răspunde

  4. Posted by silvi on 21/06/2012 at 13:49

    duuamnee dumnezeule ce am mai ras!

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: