Povestea lui Octav, băiatul care şi-a băgat pula

9

În ciuda deselor melancolii, Octav reuşise să-şi menţină în cei 24 de ani de viaţă o atitudine proactivă.

Începuse să muncească de mic. Nu se ferise niciodată de iniţiative. Crezuse că devenind fotograf va putea îmbina utilul cu plăcutul.

Era angajat la un ziar, fotografiile sale erau cumpărate şi de alte publicaţii, nu se dădea la o parte nici să meargă la nunţi şi botezuri, avea şi un studio foto în paralel, iar în faţă perspectiva tot mai clară de a muri de foame.

Astfel, atitudinea proactivă o păstra pentru el ca sursă de frustrări. Pentru alţii era un tânăr îmbătrânit, obosit şi sictirit.

Într-o zi veni în redacţia în care avea plăcerea să lucreze, constată că nu mai are bani decât pentru o cafea de la dozator, se aşeză la o măsuţă din bufetul instituţiei alături de Dan-Alexandru Radu, îşi aprinse ultima ţigară din pachet şi, odată cu fumul, slobozi şi expresia care îi venea din ce în ce mai des la gură: „Îmi bag pula!”.

Octav începu să-şi înşire necazurile chiar dacă era conştient că a vorbi cu Dan-Alexandru Radu sau a vorbi cu un perete era cam acelaşi lucru. „O să mor până la urmă de foame”, concluzionă. „În ultimă instanţă o să deschid un blog în care să povestesc şi să exemplific cu fotografii procesul de deces prin inaniţie. Cred că ar avea succes şi ar atrage şi reclame. Poate mă îmbogăţesc tocmai murind de foame”, spuse Octav. Dan-Alexandru Radu tăcuse tot acest timp şi, după ce emise aceste vorbe, continuă să tacă. „N-ar avea succes. Doar muritorii de foame sunt receptivi la necazurile altor muritori de foame. Cei care oferă publicitate sunt interesaţi doar de oamenii care îşi permit să cumpere. Dacă vrei ca blogul tău să aibă succes, ar trebui să te adresezi celor cu venituri medii sau mari, corporatiştilor, ca să zic aşa”.

Octav stinse ţigara pe jumătate nefumată şi se târî morocănos până la birou. Trebuia să selecteze fotografiile publicabile pe care le făcuse în ziua aceea, dar îşi băgă pula. Fără să-şi dea seama, Dan-Alexandru Radu îi ucisese cu două – trei vorbe de căcat toată atitudinea proactivă. Se duse acasă, abia dacă îi zise o vorbă prietenei sale, Adriana, („îmi bag pula”) goli ultimele picături dintr-o sticlă de whisky şi dormi ca un lemn până a doua zi la prânz.

Încetă să mai meargă la muncă, îşi băgă pula în cei care îl chemau la nunţi şi botezuri şi neglijă complet studioul foto. Amanetă calculatorul şi îşi cumpără cu banii obţinuţi o rezervă substanţială de whisky.

Trecură câteva luni, timp în care Octav nu mai ieşi din casă decât ca să mai vândă câte ceva şi să-şi cumpere alcool. Îşi petrecea timpul zăcând în pat, bând, fumând şi băgându-şi pula.

Într-o după amiază, Adriana îl trezi din somn şi îi zise: „Văd că de ceea ce-ţi zic eu, nu-ţi mai pasă. Aşa că am chemat nişte prieteni de-ai tăi pe care poate o să-i asculţi”. „Îmi bag pula în ei de prieteni”, zise Octav. De data aceasta, Adriana îi dădu dreptate. Prietenul Tudor pretextase că e de serviciu la ziar şi anunţase că nu poate să vină. Prietena Irina pretextase că are repetiţii pentru o piesă de teatru şi îl lăsă baltă. Prietenul Ovidiu o asigurase că vine, dar văzuse o femeie pe drum şi se luase după ea, uitând de Octav. Prietena Lex pretextase că are destule eşecuri în viaţa ei ca să se mai ocupe şi de ale altora. Prietenul Ninja avea curs de karate şi nu putea să lipsească, aşa că îşi amână vizita. Doar Dan-Alexandru Radu ascultase tăcut rugăminţile ei şi, în cele din urmă, apăruse.

„Iată prietenii tăi”, zise Adriana, arătându-l pe Dan-Alexandru Radu stând ţeapăn în cadrul uşii. „Vă las să discutaţi ca între bărbaţi”, mai spuse, după care părăsi garsoniera şi se opri în primul bar. Alcoolul o făcu să vadă situaţia cât se poate de clar şi lucid. Dan-Alexandru Radu nu va reuşi să facă nimic, iar Octav se va adânci în atitudinea lui distructiv-penetrantă. În aceeaşi seară părăsi ţara şi se înrolă în forţele armate israeliene.

Înapoi în garsonieră, Dan-Alexandru Radu fumase deja cinci ţigări în tăcere lângă Octav şi continua să tacă. La un moment dat se ridică, se duse la bucărărie, îşi prăji nişte cârnaţi, îi mâncă singur, îşi făcu doar lui o cafea, o bău în faţa lui Octav fumând încă cinci ţigări, deschise un sertar, luă ultimii bani pe care îi mai găsi acolo şi plecă fără să zică un cuvânt.

După alte câteva luni, în garsoniera lui Octav nu mai rămăseseră decât un televizor şi un frigider. Patul i-l dăduse de mult unui vecin la schimb pe băutură. Dormea pe parchet învelindu-se cu ziare, supravieţuia bând whisky şi ronţăind cuburi de gheaţă şi mai urla din când în când: „Îmi bag pula!”.

Când se plictisea se uita la televizor. Multă vreme urmări Animal Planet, dar i se acri tot văzând cât de mult se chinuiesc animalele pentru a supravieţui.

„Îmi bag pula!”.

Apoi trecu la Discovery şi National Geographic, dar i se acri curând şi de ele. Toate documentarele despre civilizaţiile, aventurile şi realizările oamenilor din alte ţări îl scoteau din sărite. Îl măcina gândul că dacă s-ar fi născut în altă parte, atitudinea lui proactivă ar fi dat roade. Dar nu avusese norocul ăsta.

„Îmi bag pula!”.

Începu, în cele din urmă, să lase doar la posturile de ştiri, ştiri pe care le asculta râzând isteric. Toate veştile proaste îi dădeau satisfacţie. Se enerva doar când auzea pomenindu-se de români şi România, cetăţeni şi stat pe care el le vedea drept cauze ale ratării lui. Anumite fraze, rostite mai ales de un anumit om, îi răsunau frustrant în creier.

„Dorinţa români’lor…”, „Alegerea români’lor…”, „Voinţa români’lor…”, „Românii…”, „Nu voi lăsa România pe mâna grupuri’lor…”

Şi el îl votase, ce-i drept din lipsă de opţiuni şi cu scârbă.

„Îmi bag pula!!!”

……..

În mod bizar, deşi nu mai trecuse pe la muncă de aproape un an, Octav continua să fie angajat al ziarului la care lucrase cu atâta entuziasm. Oamenii din redacţie trăiau cu impresia că el este permanent pe teren, iar faptul că pozele din ziar nu erau semnate cu numele lui, ci doar „Mediafax” sau „Reuters” nu nedumerea pe nimeni, încadrându-se într-un status quo de căcat.

Într-o zi, soneria telefonului mobil se împleti în creierul ameţit al lui Octav cu sinistra melodie „România, români’lor, România, români’lor, România, români’lor”, care deja îl obseda. Se uită la telefon şi constată că are 1.111 apeluri ratate. De data asta răspunse. „Octav, diseară dă Băsescu vorbe la Cotroceni”… Creierul său urlă: „Îmi bag pula!”. Gura sa, însă, rosti: „Voi fi acolo”.

………..

Ajunse la Cotroceni purtat mai mult de ură, decât de muşchii săi atrofiaţi. Prietena Lex se făcu că nu îl vede. Prietenul Ovidiu îl remarcă, în primă instanţă, dar uită repede de el în momentul în care văzu o femeie. Doar prietenul Ninja, un fotograf belicos, îl remarcă după atâta vreme şi îl strigă pe nume. Ninja nu apucă însă să ajungă prea departe.

În momentul în care trecu prin detectorul de metale, maşinăria începu să ţiuie. Bodyguarzii îl luară la percheziţionat şi descoperiră, pe lângă şase shurikene, un stilet, un iatagan şi un nunchuk.

Cât timp Ninja le explică bodyguarzilor că vine de la sala de karate şi a uitat să-şi scoată armele albe din rucsac, Octav se strecură prin mulţime şi ajunse la uşa salonului prezidenţial. Bodyguarzii de acolo nu îl văzură, fiind atenţi la agitaţia creată de Ninja.

Crăpă uşa şi îl zări pe preşedinte singur, repetându-şi discursul la pupitru. Scoase teleobiectivul de 400 de milimetri şi îl lovi năpraznic în gură. Preşedintele îşi scuipă incisivii şi întrebă lăcrimând. „De ce ai făcut asta?”. „Ca să nu mă muşti când o să-mi bag pula!”, răspunse Octav. Ţipătul de groază al preşedintelui se transformă brusc într-un geamăt înecat.

Un sfert de oră mai târziu, când ziariştii pătrunseră în salon, îl găsiră pe preşedinte pus capră peste pupitru şi pe Octav deasupra, râzând isteric. Prietenul Ovidiu îşi luă în sfârşit ochii de la femeia pe care o urmărise toată seara şi exclamă: „Ce tare, unu’ i-o dă la caca lui Băse!”

Luminile bliţurilor umplură salonul prezidenţial o dată cu strigătul lui Octav: „Îmi bag pula!”…

…….

Dan-Alexandru Radu nu fusese în acea seară la Cotroceni, dar fu trimis să acopere procesul în care Octav fu condamnat la închisoare pe viaţă pentru ultraj, vătămare corporală, viol şi subminarea puterii în stat. Tăcu tot timpul şi, după ce contrar tuturor obiceiurilor sale profesionale îi puse lui Octav următoarea întrebare, continuă să tacă.

„De ce aţi ales tocmai forma aceasta de protest, domnule Ganea?”.

„Aveam două opţiuni. Să fac o gaură în pământ şi să-mi bag pula în România, sau să-mi bag pula în reprezentantul români’lor”, răspunse Octav.

„Numai că mie, când trag, îmi place să am un element uman în cadru”…

12 responses to this post.

  1. esti tare mai..esti tare…

    Apreciază

    Răspunde

  2. Posted by Gabi on 22/12/2009 at 22:17

    genial textul…vorba Adrianei…esti tare🙂

    Apreciază

    Răspunde

  3. Multumesc! Sunteti mult prea amabile…

    Apreciază

    Răspunde

  4. Posted by cristina on 23/12/2009 at 1:09

    Bai, am ras cu lacrimi. Prea misto scris!! :))

    Apreciază

    Răspunde

  5. Posted by Ruxi MARIA on 23/12/2009 at 5:34

    Genial textul!!! Astept urmatorul cu DD… am auzit ca asa ai promis😀

    Apreciază

    Răspunde

  6. Posted by gabi on 23/12/2009 at 10:14

    bestial::)) rad cu lacrimi… imi bag pula..::))

    Apreciază

    Răspunde

  7. Posted by Mona on 23/12/2009 at 12:45

    Mult prea mult…mi-am vandut deja patul…:)))))))))

    Apreciază

    Răspunde

  8. Posted by dodger091 on 23/12/2009 at 14:55

    Imi bag pula!:))
    Mi-ai inveselit ziua, ca tot eram eu suparata si nervoasa. Poate mai tarziu scriu si eu un post pe blog.:))
    Sarbatori Fericite! >:d<

    Apreciază

    Răspunde

  9. Posted by Irina on 23/12/2009 at 18:09

    un mic amendament: n-as invoca niciodata scuza cu repetitiile, decat ca sa dau prilej unor evenimente in urma carora sa apara un text atat de inspirat. noroc cu cel care l-a redactat inainte sa se adevereasca. felicitari si sarbatori fericite!

    Apreciază

    Răspunde

  10. Bai Danutz, patez tastatura cu lacrimi de ras :DDD
    PS: Octav im cer scuze pt. jumatatea aia de whisky😀 promit ca ne vedem la o sticla noua🙂

    Apreciază

    Răspunde

  11. […] Povestea lui Octav, băiatul care şi-a băgat pula December 2009 10 comments 5 […]

    Apreciază

    Răspunde

  12. Posted by Anonim on 10/01/2012 at 19:35

    de cacat!

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: