Povestea unei camere pline de ploşniţe din Kiev

6
Până să scriu „Povestea bluzei negre de căcat a lui Dan-Alexandru Radu” vă amăgesc cu o nouă reluare. Poveste scrisă în timpul unei conferinte de presă din Kiev în care rememoram gândurile avute în dimineaţa acelei zile friguroase de martie.

După o noapte rece în care nu s-a simţit deloc cool, Dan-Alexandru Radu s-a trezit cu senzaţia că e mai greu cu câteva grame.

Cu alte cuvinte, s-a trezit împovărat de câteva morţi pe care le avea pe conştiinţă.

Ucisese cu sânge călâi ceva mai mult de 5 fiinţe. În focul freneziei sale ucigaşe le-ar fi ucis într-un mod cât se poate de feroce şi pasional, dar frigul, oboseala şi plictiseala care îl atacaseră din toate părţile în ultimele zile îl făcură să ucidă într-o manieră mai reţinută.

Nici măcar culoarea rozaliu-portocalie a victimelor sale neajutorate nu îl făcu pe Dan-Alexandru Radu să aibă ezitări. Pe moment, ucise instinctiv şi precis. Precizia fu datorată faptului că fiinţele pe care le ucisese erau mai mult decât relativ uşor de ucis. Astfel că ar fi trebuit să fii un virtuos al impreciziei pentru a întâmpina chiar şi cea mai mică dificultate în a ucide respectivele creaturi.

Chiar dacă fiinţele rozaliu-portocalii ar fi avut, însă, o cât de mică putere de a combate atacul precis lansat de Dan-Alexandru Radu, cel din urmă ar fi continuat să le atace pentru că, aşa cum am menţionat deja, nu caracterul slab al respectivelor fiinţe declanşase atacul ucigaş al lui Dan-Alexandru Radu, nefiind vorba deci de un act de cruzime, ci atacul fusese unul instinctual.

Pe măsură ce negurile somnului său înfrigurat se risipeau, urmele minuscule pe care cadavrele victimelor sale le lăsaseră pe pereţi îi readuseră în minte lui Dan-Alexandru Radu sângeroasele evenimente ale nopţii trecute.

Pe de-o parte dornic să mediteze la rece asupra celor întâmplate, pe de altă parte forţat să gândească exclusiv la rece de răcoarea celor 18 grade Celsius din cameră, pe partea nu opusă, dar paralelă cu celelalte două părţi înclinat să-şi folosească cortexul în lipsa altor distracţii şi supus deplinei influenţe a plictiselii, Dan-Alexandru Radu trase următoarele concluzii:

1) Atâta timp cât viaţa îi arătase că cea mai bună metodă de a o traversa este cea a urmării instinctelor, faptul că instinctul îi dictase să ucidă îl determină să concluzioneze că ceea ce făcuse nu era un lucru de care să se ruşineze.

2) Se gândi mai departe la ceea ce ar fi putut determina reacţia sa instinctuală. Cu alte cuvinte, căută raţiunea din spatele instinctului. Îşi aminti următoarele:

a) Dimensiunea creaturilor nu depăşea un milimetru;

b) Forma creaturilor, numărul picioarelor, faptul că aveau antene indicau aproape fără putinţă de tăgadă că fiinţele respective erau insecte;

c) Culoarea rozaliu-portocalie îl îndreptăţi pe Dan-Alexandru Radu să presupună că respectivele creaturi ar putea fi fie toxice, fie hematofage;

d) Faptul că nu mai văzuse până atunci astfel de creaturi îi dădu dreptul să presupună că ele puteau fi orice, de la purici, la păduchi, la ploşniţe, ba chiar purici, păduchi şi ploşniţe de tip nou pentru el, deci cu atât mai periculoase.

3) Realiză în continuare că se simţise bine ucigând respectivele creaturi, iar cele câteva grame în plus care îi apăsau conştiinţa aveau altă explicaţie. Ceea ce îl apăsa de fapt pe Dan-Alexandru Radu era convingerea că alte creaturi de acelaşi tip scăpaseră de mânia sa ucigaşă.

Odată clarificate aceste aspecte, Dan-Alexandru Radu îşi permise luxul de a elabora tema care îl frământase.
Părăsi patul camerei sale de hotel din Kiev, acoperi cearşaful acoperit la rândul lui de sângele creaturilor pe care le ucisese şi intră în baia minusculă şi mizeră.

Se aşeză pe buda de modă veche şi adoptă o poziţie sfioasă. Acest lucru fu cauzat de faptul că stând pe budă, genunchii săi atingeau peretele din faţă. Astfel, fu nevoit să stea pe jumătate pe budă, pe jumătate în genunchi şi pe de-a-ntregul incomod, astfel că, dacă cineva l-ar fi văzut în ipostaza aceea nefericită, ar fi tras concluzia că are în faţa ochilor un om sfios, pios şi adâncit în rugăciune sau poate doar un biet nenorocit chinuit de constipaţie.

„Dacă am ucis fără regrete nişte creaturi despre care nu ştiam sigur că îmi vor face sau nu rău, ce mă reţine să fac acelaşi lucru cu alte creaturi care în mod sigur îmi fac rău?”, gândi Dan-Alexandru Radu în timp ce se bărbierea şi îşi curăţa spuma de pe faţă cu apa rece care curgea în locul cele calde.

Creaturile la care se gândea erau conferenţiarii energofagi pe care era nevoit să îi asculte de trei zile de când participa la nişte seminarii legate de subiectul surselor de energie. Nu îi neglija nici pe colegii lui de seminar pe care îi împărţi în două categorii care meritau moartea în aceeaşi măsură:

a) Primii meritau să moară în folosul umanităţii, care ar fi scăpat astfel de nişte plictisitori;

b) Ceilalţi meritau să moară din motive umanitare pentru a li se pune capăt chinului de a sta în compania tuturor plictisitorilor din jur.

Dan-Alexandru Radu realiză însă că sunt câteva motive care îl reţin să se năpustească asupra celor menţionaţi.
În primul rând, conferenţiarii şi seminariştii în cauză aveau dimensiuni sensibil mai mari ca puricii, păduchii sau ploşniţele pe care le ucisese cu atâta precizie noaptea trecută. Astfel, uciderea lor s-ar fi putut dovedi a fi un proces anevoios şi de lungă durată, lucruri pe care Dan-Alexandru Radu ar fi preferat să le evite, el fiind adeptul unui stil de viaţă constând în confort şi leneveală.

În al doilea rând se gândi că dacă cadavrele puricilor, păduchilor sau ploşniţelor ucise aseară deveniseră acum câteva pete minuscule pe pereţi sau pe cearşaf, lucruri neglijabile adică, cadavrele celor mai bine de 30 de conferenţiari şi seminarişti i-ar fi ridicat serioase probleme de depozitare.

În ultimul rând exista şi inconvenientul că omuciderea este ilegală, chiar şi în Kiev, astfel că plăcerea pe care ar fi simţit-o ucigând ar fi fost risipită de neplăcerile pe care le-ar fi avut în cazul mai mult decât probabil în care ar fi fost arestat.

Dan-Alexandru Radu păşi în cabina de duş a camerei de hotel, evitând să calce peste firele de păr pubian căzute pe podea de la foştii locatari. Se decise să cadă şi el la un compromis. Ideea de a-şi ucide conferenţiarii şi colegii de seminar i se păru acum nerealistă şi renunţă la ea. Nimic nu îl putea împiedica, însă, să le creeze neplăceri, în limita legalităţii, celor mai sus menţionaţi. Născoci, cât fumă o ţigară pe balconul prăfuit al camerei de hotel o serie de posibile neplăceri pe care le-ar fi putut cauza:

a) Vremea rece din Kiev reprezenta o scuză perfectă pentru a-şi trage în mod enervant nasul şi a-şi sufla zgomotos mucii, în timpul seminariilor. Astfel de întreruperi practicate în mod repetat fac minuni atunci când vrei să enervezi un plictisitor, pentru că nimic nu enervează mai mult un plictisitor decât să fie scos din ritm;

b) Dacă trasul şi suflatul mucilor ar fi scuzabil, din punct de vedere social, nu acelaşi lucru se poate spune despre flatulenţă. Totuşi, dacă vântul este tras (scos) evitându-se zgomotul specific, autorul este mai greu de identificat. Dan-Alexandru Radu luă în serios această opţiune, mai ales că se anunţa o întrevedere cu ministrul ucrainean al energiei care se anunţa din cale afară de plictisitoare;

c) Dan-Alexandru Radu îşi mai aminti şi că un om prietenos nu poate fi respins fără ca cel ce îl respinge să îşi atragă dezaprobarea altora. Or este îndeopşte cunoscut faptul că nimic nu-şi doreşte mai mult în viaţă plictisitorul decât să fie aprobat. Dan-Alexandru Radu se gândi astfel că s-ar putea preface a fi prietenos cu plictisitorii săi, cărora să le vorbească în cea mai stricată engleză de care era capabil. Astfel, plictisitorii ar fi nevoiţi să-l asculte pentru mult timp fără să înţeleagă nimic, ceea ce ar fi constituit răzbunarea perfectă pentru Dan-Alexandru Radu.

Cântări şi avantajul de a se lansa în conversaţii cu minimum doi plictisitori, caz în care ar putea combina flatulenţa cu engleza stricată. Astfel, mirosul nu i s-ar putea atribui lui, în mod obiectiv, decât cu rezerva probabilităţii de 50% că s-ar putea să fie nevinovat, iar responsabilul să fie unul dintre cei doi plictisitori.

d) În sfârşit, revizui succint alte metode meschine de întărâtare a plictisitorilor precum trosnitul degetelor şi al gâtului, dresul vocii, sughiţul, horcăitul (având ca pretext aceeaşi răceală care cauzează şi trasul şi suflatul mucilor), bâţâitul piciorului în aşa fel încât să scuture şi masa la care stă, scărpinatul în nas atunci când simte că este privit, suptul măselelor atunci când doar urechiile sunt aţintite asupra lui, precum şi sorbitul zgomotos al cafelei, apei, ceaiului în timpul conferinţei, precum şi turnarea lichidului de foarte de sus în recipient, pentru a le face în ciudă celor care trebuie să urineze.

e) În ultimă instanţă îşi zise că, la nevoie, se poate folosi de engleza lui stricată pentru a-i ataca cu întrebări stupide şi opinii inepte pe conferenţiarii plictisitori tocmai în momentul critic în care până şi colegii săi plicticoşi de seminar s-au săturat de conferinţă şi vor să plece, prelungindu-le astfel timpul de şedere şi combătându-i cu propriile lor arme.

Mai împăcat cu sine însuşi, Dan-Alexandru Radu părăsi camera 605 a hotelului Express din Kiev şi ridică din umeri la întrebările puse în rusă sau în ucraineană de o femeie de serviciu.

Coborî la parter pentru micul dejun, doar pentru a afla că micul dejun se autoserveşte la etajul 16.

După 15 minute de aşteptare la lift, Dan-Alexandru Radu păşi în sufrageria hotelului şi ceea ce văzu îi provocă un rânjet de dimensiunea unei felii de pepene.

Fără să bănuiască nimic, viitoarele sale victime îşi consumau încă liniştite banalul lor mic dejun…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: