Povestea bluzei negre de căcat a lui Dan-Alexandru Radu

Prolog

La mijlocul de drum al vieţii sale de dement,
Dan-Alexandru Radu rătăcea într-un complex comercial adânc;
Urma să piardă calea dreaptă conştient…

Capitolul I. Jalea

Toate visurile de adolescent ale lui Dan-Alexandru Radu muriră subit în momentul în care fu cuprins de puterea hipnotică a bluzei negre de căcat din vitrină.

Pe măsură ce dungile albe trasate de-a latul bluzei îl ameţeau, creierul său firav începu să raţioneze logic. Plecase de-acasă cu două salarii în buzunar ca să îşi cumpere o chitară electrică. Ştia şi înainte, dar realiza abia în acest moment că habar nu avea să cânte şi că i-ar fi fost imposibil să înveţe acum, când trecuse de 20 de ani. Rămas neclintit în faţa bluzei negre de căcat renunţă rând pe rând la toate fanteziile puerile care încă îl mai animau.

„Nu voi ajunge niciodată un actor bun, nu voi regiza niciodată un film, nu voi scrie niciodată o carte citibilă, nu voi face niciodată sex cu 1.000 de femei, nu voi zbura niciodată în cosmos, nu voi ajunge niciodată un criminal seducător în serie, nu voi fi niciodată mare, nu voi fi niciodată bogat, nu voi fi niciodată faimos”…

Dungile albe ale bluzei negre de căcat i se înfipseră şi mai adânc în creier.

„Se poate şi mai rău de atât, pot fi mai sărac, pot fi mai dispreţuit, pot fi şi mai neînsemnat”…

Maturizat brusc, Dan-Alexandru Radu realiză că dacă vrea să continue să mai primească salariile care să preîntâmpine mai răul de care se temea va trebui să se îmbrace mai decent… Să se ţină de slujbă, să facă impresie bună, să nu iasă din rând, să nu se remarce nefavorabil în ochii altora.

În loc să se îndrepte spre magazinul de chitări electrice, intră în magazinul de haine şi probă bluza neagră de căcat cu lacrimi în ochi.

„Rămâne?”, îl întrebă vânzătoarea.

„Rămâne”, suspină Dan-Alexandru Radu.

Capitolul II. Durerea

Patru sau cinci ani mai târziu, Dan-Alexandru Radu stătea tăcut la o masă în clubul Mojo sorbind burghez dintr-un Carlsberg.

Lângă el, Daniela Tunăreanu îşi aprindea ţigară după ţigară, deşi nu era o fumătoare înrăită. Cât stătuse de vorbă cu Dan-Alexandru Radu, până să vină şi celelalte, avusese impresia că face conversaţie cu un buştean. Ce-i drept, Dan-Alexandru Radu deschisese gura în câteva rânduri, însă nu auzise o iotă din ce-i spusese. O enerva şi mai tare faptul că era nevoită să se uite la el şi să-i remarce bluza neagră de căcat care îi împăienjenea privirea.

Răsuflă uşurată când Karin, Oana Maria şi Oana Titică se iviră, însă buna dispoziţie pe care o aduceau cu ele pieri repede.

Oana Titică se distră o vreme trăgându-l pe Dan-Alexandru Radu de obraji, însă când privirea îi căzu asupra bluzei negre de căcat bătu în retragere.

Oana Maria făcu câteva tururi de masă, însă, după ce privirile ei se intersectară cu dungile albe de pe bluza neagră de căcat a lui Dan-Alexandru Radu se prăbuşi brusc pe un scaun şi începu să bea.

Doar Karin avu curajul de a înfrunta oroarea.

„Asta e bluza ta de club? Ce stai aşa posomorât şi rupt de lume acolo? Parcă ai fi Ozzy Osbourne”.

Nu avu însă puterea să şi râdă chiar dacă Dan-Alexandru Radu chicoti pachidermic ceva de neînţeles. Începu să o doară capul, burta, gâtul, simţi că face febră şi fu cuprinsă de o stare imperioasă de vomă. Puse totul pe seama amigdalelor.

După ce concertul pentru care se adunaseră se termină, deciseră să fugă în clubul Control, crezând că starea de rău pe care toţi o simţeau era cauzată de locul în care se aflau.

„Vii şi tu?”, fu întrebat Dan-Alexandru Radu.

Acesta tăcuse toată seara şi, după ce dădu din cap afirmativ, continuă să tacă cât ceilalţi se scurseră spre ieşire.

Capitolul II( 1). Haosul domneşte

Karin fugise prima sperând să lase starea de rău în urmă.

Oana Titică se grăbise şi ea să plece, cuprinsă de o iritare căreia nu-i găsea nici o explicaţie.

Mai puţin norocoase, Daniela Tunăreanu şi Oana Maria rămaseră în urmă nevoite să-l târască pe Dan-Alexandru Radu după ele. Mai înţeleaptă, Daniela decise să se despartă de grup şi să nu prelungească suferinţa acelei seri.

Ajunsă în staţia de taxiuri de la Universitate îşi luă la revedere de la Oana Maria, după care vru să facă acelaşi lucru şi cu Dan-Alexandru Radu.

Acesta se cocoţase însă ca ţăranul pe o movilă de zăpadă şi, în momentul în care întinse gâtul să o pupe, alunecă şi se prăvăli pe ea călcând-o pe picior.

Daniela îşi stăpâni durerea cât Dan-Alexandru Radu şi Oana Maria o consolară încurcaţi. Abia după ce aceştia plecară îşi dădu seama că nu poate merge decât şchiopătând groaznic. Starea piciorului ei o îngrijora atât de tare, încât nu îndrăznea să păşească decât aţintindu-şi privirea către membrul lovit.

„Ciudată arătare”, îşi ziseră cei doi taximetrişti prezenţi la ora aceea, la Universitate, când văzură făptura şchioapă şi cocoşată care se târa în jurul lor şi le bătea în geam. Nu avură curajul să-i deschidă.

„Pişa-m-aş în iarna care v-a învrăjbit, taximetrişti cu Dacii galbene ca în New York”, răcni Daniela stârnind câinii maidanezi din jur.

Strânse din dinţi şi se gândi cu obidă la Dan-Alexandru Radu şi la bluza lui neagră de căcat.

„El dănţuie acum în cluburi cu domniţe la mângâiosul cântec al lăutei pe când eu, crunt ciuntită, nu pot acum să mă înfoi pe lângă o nimfă legănată-n şolduri… Iată-mă lăsată în lumea ce respiră şi încă aşa pocită şi scălâmbă că pân’ şi câinii mă latră când păşesc şontâc pe drum… Ciuma să se-abată peste ambele taxiuri!”, mai zise Daniela şi dispăru şchiopătând în noapte.
……………………………………………………………………………………………….

Dan-Alexandru Radu nu dănţuia cu nici o domniţă, însă. Se sprijinise de un perete al clubului şi părea că e un fel de păianjen agăţat în plasa propriilor dungi albe de pe bluza lui neagră de căcat.

Oanele Titică şi Maria dansau agresiv lângă el. Puterea hipnotică a bluzei negre de căcat începea să le ia şi pe ele în stăpânire. Nu băuseră mai nimic în noul club, dar simţeau că sunt pe pragul de a scăpa de sub control.

Karin stătuse cu ele o perioadă, dar simţea mereu nevoia să se îndepărteze. Mai încercă să se apropie o ultimă dată, însă îi apăru în faţă bluza neagră de căcat a lui Dan-Alexandru Radu care puse capac oricărei bune intenţii.

Fugi din club şi se opri la unul dintre cele două taxiuri de la Universitate.

Taximetristul strâmbă mai întâi din nas când auzi cât de mică este cursa. Apoi strâmbă din nas când Karin începu să-i tuşească pe bord. Nu mai zise nimic când, fără să mai aibă timp să găsească un şerveţel, îi folosi gulerul gecii drept batistă. Călcă pe acceleraţie să scape naibii de cursă mai repede şi frână brusc când ajunse la destinaţie.

„Face 5 lei”, zise taximetristul întorcându-se spre Karin care îl privi cu ochii holbaţi şi tenul verde.

Taximetristul fu umplut de acid gastric şi regrete. „Mai bine o luam pe fata aia cocoşată care îşi târa un picior…”, îşi zise lăsând în urmă o Karin acum refăcută şi din nou voioasă.
………………………………………………………………………………………….

Înapoi în Control, Dan-Alexandru Radu se uita curios la Oanele Titică şi Maria întrebându-se dacă în dansul lor reuşiseră să nu calce pe picioare măcar şi un singur client al clubului.

Oana Maria îşi pierduse deja controlul şi începuse să se izbească de partenerii de dans. Treptat începură să se audă proteste. Se opri un moment şi se uită în jur.

Văzu feţe mânioase, bluza neagră de căcat a lui Dan-Alexandru Radu şi pe Oana Titică.

O apucă pe Titică şi începu să arunce cu ea în dansatorii de pe ring.

Titică făcu la fel cu Oana Maria şi îi dădu un brânci peste bar. Apoi se apucară de mâini şi începură să se învârtă peste corpurile celor pe care îi dărâmaseră. Pe cei care fugeau din calea lor îi luară la ţintă cu sticle şi pahare de tequila.

Singurul care scăpă fu Dan-Alexandru Radu care le orbi cu dungile albe de pe bluza lui neagră de căcat cât să apuce să iasă din club. Abia atunci se potoliră şi ele şi începură să danseze calm pe o melodie mai lentă.

…………………………………………………………………………………………..

Dan-Alexandru Radu se urcă în cel de-al doilea taxi de la Universitate. Repetă de trei ori că vrea să ajungă la Favorit, în Drumul Taberei, până să se facă înţeles şi se lăsă purtat răsuflând uşurat că nu este nevoit să facă şi conversaţie.

Taximetristul vorbea la telefon cu un coleg care avusese parte în chiar noaptea aceea de cea mai urâtă cursă a carierei.

Ajuns la Favorit, Dan-Alexandru Radu simţi că îi este cald şi desfăcu fermoarul gecii sale kaki lăsând la iveală bluza lui neagră de căcat.

„Acum o luaţi prin spatele staţiei de autobuz, faceţi prima la dreapta, stânga, apoi a doua la dreapta şi mă lăsaţi în capătul străzii”, îi spuse taximetristului.

Acesta continuă să vorbească la telefon, făcu dreapta, făcu stânga, trecu de a doua la dreapta şi continuă să meargă în faţă. Într-un târziu îşi dădu seama că Dan-Alexandru Radu îi făcea semne că a greşit traseul.

Băgă în marşarier, o luă pe străduţa cea bună şi, după ce închise telefonul începu să ţipe.

„Vorbeşte mai tare, eşti mut? Mai bine o luam pe fata aia cocoşată şi şchioapă”…

Dan-Alexandru Radu continua să tacă. Scoase banii din buzunar, îi numără, ridică puţin capul să mediteze cât bacşiş avea să dea şi îşi văzu chipul inexpresiv în oglinda retrovizoare.

Dungile albe de pe bluza lui neagră de căcat începură să se obtureze în arabescuri care îl prinseră în puterea lor hipnotică.

Începură să-i vâjâie şi urechiile.

„Nu vei ajunge niciodată un actor bun, nu vei scrie niciodată o carte citibilă, nu vei face niciodată sex cu 1.000 de femei, nu vei ajunge niciodată un criminal seducător în serie… Aia e bluza ta de club? Vorbeşte mai tare, eşti mut?… Ce stai aşa posomorât şi rupt de lume acolo? Parcă ai fi Ozzy Osbourne…”.

Dan-Alexandru Radu se întoarse spre taximetrist, deschise larg gura, îi înfipse dinţii în craniu şi îi smulse capul de pe umeri.

Prolog

Îmbăloşat lăsînd ce mai rămase,
Dan-Alexandru Radu îşi şterse botul,
cu părul de pe capul ce-l muşcase.

Ajuns acasă, aruncă bluza neagră de căcat în coşul de rufe murdare şi se adânci într-un somn cât se poate de paşnic.

9 responses to this post.

  1. Posted by Betty Boop on 17/02/2010 at 22:20

    uou..

    Apreciază

    Răspunde

  2. Posted by Anonim on 23/05/2010 at 19:00

    sex

    Apreciază

    Răspunde

  3. e de cacat sa zic ca imi place cum scrii? nu ma prind exact de tot sistemul de referinte, dar, si daca e, si daca nu e, mie tot imi place. cum scrii.

    Apreciază

    Răspunde

  4. mai fun e cand te prinzi de referinte si ai imaginile-n cap :-))) geniale, mai ales cea cu oana titica nud😀

    Apreciază

    Răspunde

  5. […] Povestea bluzei negre de căcat a lui Dan-Alexandru Radu February 2010 8 comments 4 […]

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: