Povestea Adrianei, fata care voia să schimbe lumea pe gratis

 

De câte ori Adriana ieşea la acţiuni cu Dan-Alexandru Radu îi remarca enervată faţa lui neverosimil de inexpresivă, îi venea să urle auzindu-l cum tace şi simţea nevoia de a-i da una cu obiectivul peste ochi când privirea lui încremenea (ca şi întreaga lui făptură) total neinteresată de ceea ce se întâmpla în jur.

Nu că ar fi luat-o vreodată la acţiuni interesante care să-i ofere oportunităţi de a-şi pune în valoare talentul de fotografă. Totala lui lipsă de interes, însă, îi tăia orice elan de a inventa ceva măcar.

„Să-ţi trag asta sau asta?”, îl întreba.

Dan-Alexandru Radu tăcuse însă la mai toate acţiunile la care fuseseră şi dădea toate semnele că o să tacă în continuare. Rar de tot se întâmpla să caşte şi el gura, doar pentru a slobozi un „Eh…” menit să-i demonstreze că prezenţa lor acolo sau oriunde altundeva este inutilă.

O mărturisea mereu cu jenă, având de fiecare dată grijă să reamintească că este tânără şi ştie că afirmaţia ei va fi considerată naivă.

Ea voia să schimbe lumea…

Un prim lucru pe care se decise să-l facă pentru a schimba lumea fusese să arate cât se poate de concret părţile ei urâte, pentru a fi îndreptate şi părţile ei frumoase, pentru a fi promovate. Pentru asta devenise fotografă şi puse atât entuziasm în dorinţa ei încât, toată lumea consideră că entuziasmul îi este de ajuns şi nu îi mai trebuie pentru asta şi bani.

„Nu-i nimic”, îşi zise „dacă vrei cu adevărat să schimbi lumea, trebuie să fii dispusă să o faci şi gratis”.

………

Trecuseră mai bine de doi ani de când Adriana se decisese să schimbe lumea pe gratis. Lumea, însă, începuse să cântărească greu şi singurele schimbări pe care Adriana le întrevedea erau în rău.

În primul rând, viziunea ei asupra lumii risca să se schimbe vertiginos dintr-o viziune înaltă, din garsoniera ei de la etajul 7, într-una cât se poate de joasă, din stradă. Chiria rămânea un factor cât se poate de stabil şi stringent al lumii care refuza să se lase schimbată. Pentru a putea rezolva prima problemă, o agrava pe a doua.

Mâncarea.

Adriana pierduse în mod spectaculos câteva kilograme bune de când se decisese să schimbe lumea, moment în care era oricum din cale afară de slabă.

Mânca o dată pe zi, când şi dacă apuca. Se consola cu gândul că şi pustinicii înţelepţi orientali trăiau cu aer şi ceva scoarţă de copac, lucru ce îi făcea să gândească mai limpede.

Totodată, intra în panică neconsolată gândindu-se că înţelepţii cu pricina practicau detaşarea şi nu implicarea în problemele lumii, iar ţările în care erau ei consideraţi înţelepţi erau cele mai de căcat de pe pământ.

Cel mai mult fu cuprinsă de îndoieli când Dan-Alexandru Radu o sună şi, în puţine cuvinte (şi alea spuse cu glas slab) o informă că trebuie să iasă la o acţiune constând în vizite la mai multe bănci din Bucureşti.

Îl urmări în timp ce acesta intră în mai multe bănci, pe care le fotografie de afară.

„Pe dinafara băncilor voi rămâne toată viaţa”, gândi cu tristeţe Adriana, fiind totodată ruşinată că lipsa banilor o întristează. Nu putea fi fericită şi fără?

……..

Din momentul acela, Adriana îşi zise că lumea nu se schimbă doar din entuziasm, ci că, pentru asta, trebuie să o ia treptat. Până să schimbe sistemul financiar, se decise să schimbe starea de spirit a păturii sociale care, ca şi ea, era nevoită să trăiască pe dinafara băncilor.

Se gândi că de câte ori se întâmplase să iasă pe teren, i se strigase de fiecare dată:

„Fata, fă-mi şi mie o poză!”

Îi catalogase mereu pe cei care strigau asta drept cocalari, flataţi eronat la gândul că dacă îşi îndreaptă obiectivul în direcţia lor, ei înşişi valorează ceva şi în ochii ei.

Îşi promise să nu mai refuze pe nimeni.

Pierdea astfel ore întregi fotografiind orice doritor, schimbând cu el adrese de mail şi trimiţându-i pozele, evident, gratis.

Începu astfel să intre în casele tuturor necunoscuţilor, fotografiindu-le fără să ceară nimic nunţile, botezurile, zilele de naştere şi petrecerile în care aceştia dansau pe mese ascultând Akon şi manele.

Făcuse şi un calcul meschin când luase decizia de a accepta orice invitaţie. Ar fi mâncat astfel gratis la petrecerile lor. Acest lucru nu se petrecu, însă. De câte ori se uita cu jind la sarmalele petrecăreţilor, aceştia se enervau şi o întrebau de la obraz dacă ea face ce face pe gratis, sau, ca toată lumea, vrea şi şpagă.

Adriana înghiţea în sec. Singura dată când i se propuse să se bucre şi ea alături de alţii fusese la o petrecere de swingeri…

………….

Veni şi primăvara şi, odată cu ea, mitingurile sindicaliştilor. Dan-Alexandru Radu o sună şi îi spuse că un miting e un miting, că dacă vrea să vină la unul din ele să facă poze – bine, dacă nu, poze cu mulţimi de oameni sunt în arhiva foto căcălău, căci în fond, o mulţime e o mulţime şi nici una nu aduce nimic nou…

Aceste vorbe, care fură şi singurele pe care Dan-Alexandru Radu i le spuse cu ocazia asta, adâncindu-se apoi, la faţa locului, în tăcere, o făcură pe Adriana să se simtă bătrână şi învinsă.

Nenorocitul avea dreptate – nimic nu se schimbă şi nici nu are rost să-ţi iroseşti viaţa încercând asta.

Înainte de a merge la miting, fu nevoită să apeleze la prietena Lex pentru a-i împrumuta un aparat foto. Al ei crăpase când îl folosise să pleznească peste bot un swinger matol care depăşise măsura.

„Este un aparat nou, experimental, care mi s-a dat pentru testare”, îi spuse Lex.

„Foloseşte-l cu încredere, dar nu şi bliţul. Are 400 de lucşi!”, o avertiză.

Adriana începu să se plimbe printre cei 20.000 de sindicalişti ieşiţi în Piaţa Victoriei, care strigau „Jos Guvernul!”.

„Cade ăsta, vine altul, nu o să se schimbe nimic”, gândi Adriana.

„Vrem o viaţă mai bună!”, scandau sindicaliştii.

„Viaţa voastră nu o să fie niciodată mai bună, nu se va schimba nimic”, gândi Adriana.

„Fata, fă-ne şi nouă o poză!”, îi strigă un grup de sindicalişti libidinoşi.

Adriana scrâşni războinic din dinţi.

„Nici oamenii în sine nu o să se schimbe niciodată”, îşi mai zise şi începu să le facă poze în rafală.

Folosi însă bliţul din plin… Grupul orbi instantaneu lovit de cei 400 de lucşi direcţionaţi direct în retină. Sindicaliştii începură să alerge ca nişte găini fără cap prin mulţime, urlând de panică şi panicându-i şi pe ceilalţi.

Adriana simţi bătrânul fior de fotograf pe şira spinării. Fotografiind panica nu va schimba lumea cu nimic. Dar vor ieşi măcar nişte poze bune care vor schimba starea ei de spirit.

Începu să tragă cu bliţul în toate direcţiile. Rând pe rând, zeci de oameni începeau să urle de durere şi să alerge orbi şi dezorientaţi prin mulţime. Grupurile de suferinzi în dezordine atrăgeau la rândul lor grupuri de fotografi, avizi să imortalizeze morţii care fuseseră călcaţi deja în picioare.

Nici ei nu scăpau însă de bliţul Adrianei.

Sutele de orbi panicaţi dărâmară gardurile care încercuiseră Piaţa Victoriei, călcară jandarmii în picioare şi se răspândiră pe străzi. Câteva zeci fură călcaţi de maşini.

Adriana fugi după ei, continuând să-i orbească cu bliţul.

Victimă căzură şi câţiva şoferi de autobuz care orbiră la volan şi intrară în mulţimea care fugea acum în direcţia opusă.

Abia acum Adriana dezactivă bliţul şi începu să tragă pe bune, constatând cu multă satisfacţie că este singurul fotograf rămas în viaţă sau cu vederea intactă.

……….

A doua zi se numărară 1.578 de morţi şi 11.300 de răniţi, dintre care mulţi orbi. Dan-Alexandru Radu se număra printre ei şi, pentru că nu putuse vedea ceea ce se întâmplase şi scrie despre asta, fu dat afară.

Adriana, în schimb, fu singura care avea imagini de la catastrofalul eveniment şi le vându pe bani mulţi în toată lumea. Primi cu ocazia asta şi premiul Pulitzer, care îi aduse din apariţii TV şi contracte de publicitate milioane de dolari.

Le cheltui exclusiv în folos propriu, făcând chiar exces de zel în a nu dona nimic asociaţiilor de caritate, care doreau, ca şi ea odinioară, să facă lumea una mai bună.

11 responses to this post.

  1. Posted by Adriana on 22/03/2010 at 17:14


    Imi place de tine dane, zau. Lumea se schimba si printr-un omor in masa, la asta nu ma gandisem😀 merci!

    Apreciază

    Răspunde

  2. Posted by Lex on 22/03/2010 at 21:53

    Lex este ametita de la prietenul ei Ketonal (and the love of her life daca pot spune) dar se bucura ca un copil mic cand vede ca lucsii aia au fost folositi cu „sucesuri” pe mase – exact acelasi lucru ar fi facut si ea daca cu o seara inainte nu ar fi baut bere nefiltrata care i-a omorat rinichii si a impins-o in bratele iubirii sale Ketonalul. Tot respectul din partea mea si a prietenului meu Ketonal fost Aulin.

    Apreciază

    Răspunde

    • Intrebarea care se pune este: ai fi facut la fel daca nu erai ametita de la ketonal sau ketonalul te face sa crezi ca ai fi facut la fel?

      Apreciază

      Răspunde

      • Posted by Lex on 22/03/2010 at 23:47

        Ketonalul te face sa nu crezi si sa nu cercetezi, te face happy cu un sentiment de warm and fuzzy inside, intrebarea este…Adriana ar fi facut la fel daca avea si ea sentimentul de warm and fuzzy de la ketonal, sau stateam amandoua ametite si ne puteam intrebari despre nemurirea sufletului…deci Adi…spune tot…asteptam cu nerabdare

        Apreciază

  3. ce mi-e ketonal ce mi-e alte substante erbico-naturiste, tot ala e efectu, dar aparent, warm and fuzzy doesn’t stop me :))

    Apreciază

    Răspunde

  4. m´e rhăăău :))

    Apreciază

    Răspunde

  5. Posted by Gruia on 23/03/2010 at 13:38

    AI FOST LA O PETRECERE DE SWINGERI ???

    Apreciază

    Răspunde

  6. Posted by Diana on 12/05/2010 at 22:28

    Dragutza povestea. Chiar dragutza

    Apreciază

    Răspunde

  7. […] Povestea Adrianei, fata care voia să schimbe lumea pe gratis March 2010 10 comments 3 […]

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: