Povestea lui Karin, fata care şi-a răstignit cartea poştală

Trecuseră 87 de zile de când tot ce era mai delicat în sufletul lui Karin se zbârcise ca o prună uscată. Puţinele sentimente pozitive pe care le avea fermentau în ranchiună şi amărăciune şi nu răzbeau la suprafaţă decât sub forma unor ieşiri slabe şi apoase ca o diaree.

Cu 87 de zile în urmă, Dan-Alexandru Radu îi trecuse pragul îmbrăcat cu bluza lui neagră de căcat, dăduse din cap în tăcere şi, după ce se îndesase într-un fotoliu, continuase să tacă. Era ziua colegei sale de apartament, Oana Maria, şi pentru ca nimic să nu tulbure bunul mers al petrecerii se străduise să facă tot ce-i stătea în putinţă pentru a-l scoate pe Dan-Alexandru Radu din muţenie.

Inventă pe loc un cocktail din Jagermeister şi suc de coacăze pe care acesta îl aruncă pe gât fără să dea un semn că neclintirea lui colosală ar fi fost gâdilată de vreo satisfacţie.

Îi dădu să mănânce paste cu dovlecei şi acesta înghiţi totul fără ca vreun muşchi în afara celor folosiţi pentru masticaţie să i se mişte pe faţă.

Glumi cu el toată seara şi nu obţinu decât un chicotit pachidermic care o scoase din sărite.

Făcu, în cele din urmă, gestul suprem. Scoase colecţia ei de cărţi poştale, i-o dădu să-şi aleagă ce îi place şi îi acordă permisiunea să-şi ia preferata acasă. Ba chiar îi scrise şi un mesaj cât se poate de duios pe ea, pentru a-i îmblânzi în acest fel necioplirea.

Pe la 11 seara invitaţii se ridicară, se îngrămădiră la uşă şi se scurseră pe scară.

Dan-Alexandru Radu plecase fără să-şi ia cartea poştală.

………………………

87 de zile la rând, Karin venise acasă, văzuse cartea poştală abandonată şi se înfuriase. Nu o uimise cu nimic faptul că Dan-Alexandru Radu alesese o carte poştală în care un copil face pipi pe un mormânt. Era o alegere care spunea multe despre atitudinea lui de căcat. Faptul că zilele treceau şi Dan-Alexandru Radu nu venea să-şi recupereze cartea poştală era ca şi cum acesta ar fi făcut pipi pe amărăciunea în care o îngropase.

Îl contactase în diferite feluri şi de fiecare dată acesta îi promisese că o să vină după cartea poştală. O amăgise de fiecare dată.

„Asta nu mai e viaţă”, îşi zise în cea de-a 87-a zi, ridicându-se din pat după o noapte albă. Îşi dădu seama că nu va putea niciodată să treacă peste jignirea pe care Dan-Alexandru Radu i-o provocase.

……………

În cea de-a 87 zi, pe la prânz, Dan-Alexandru Radu se opri descumpănit în mijlocul străzii Aurel Vlaicu. Din partea opusă, Karin venea în viteză mare, pe bicicletă, fără să dea vreun semn că ar intenţiona să frâneze.

Dan-Alexandru Radu se lăsă călcat pe cap de roata din faţă în tăcere şi continuă să tacă cât timp Karin îl împachetă în jurul cadrului şi îl duse pe Strada Lunii. Ajunsă acasă cu greaua povară, Karin dădu jos toate afişele de deasupra pianului şi îl măsură pe Dan-Alexandru Radu cu un centrimetru de croitor de la tălpi până la fund.

Apoi însemnă aceeaşi distanţă pe pertetele de care era lipit pianul şi montă în zid un suport de lemn care să servească drept scaun. Îl puse pe Dan-Alexandru Radu să se aşeze şi să întindă mâinile în lateral. Îi bătu câte un cui în fiecare încheietură a palmelor. Apoi îl puse să-şi încrucişeze picioarele şi mai bătu un cui mare care trecu prin ambele călcâie şi le ţintui de perete. Termină treaba lipindu-i cartea poştală deasupra capului.

Dan-Alexandru Radu tăcu în tot acest timp şi continuă să tacă şi când colegele de apartament ale lui Karin, Oana Maria şi Oana Titică, ajunseră acasă şi începură să bată entuziasmate din palme când îl văzură răstignit deasupra pianului.

………….

Adunate la un pahar de vin în jurul răstignitului în seara celei de-a 87-a zile, Karin, Oana Maria şi Oana Titică priveau contrastul dintre cartea poştală scrisă şi corpul netatuat şi fără nici o cicatrice al lui Dan-Alexandru Radu.

Karin se ridică, luă un cutter şi crestă următorul mesaj în pieptul răstignitului: „We’re beautifiers, face-destroyers, mothers, sisters, daughters… Like it, use it, feel it, let it… If you don’t, you’re ugly, sad and tragic”.

Apoi, enervată de tăcerea pe care Dan-Alexandru Radu continua să o arboreze, adăugă ca un post scriptum: “Fuck yeah”!

Karin adormi pentru prima dată în ultimele 87 de zile mulţumită. Vindecată de jignirea lui Dan-Alexandru Radu, tot ce era delicat în sufletul ei reînvie peste noapte.

La ora trei se trezi, merse din nou în camera răstignitului şi îi crestă cu cutterul pe abdomen următorul mesaj:

“Sunt doar o fetiță ce-ți zâmbește cu petarda aprinsă în colțul gurii colecționez pești pirania mă zbat mereu între aceeași femeie sunt copleșită de invazia stelelor pe care mi le storci prin piele confund dragostea cu nostalgia sunt măritată cu șarpele boa cred în incredibil stau cuminte sigilată sub masca vi…dată a colonizării așteptând vești de la rezistența umană pe cale de a fi exterminată”…

În dimineaţa zilei cu numărul 88, Karin, Oana Maria şi Oana Titică se treziră bine dispuse şi începură să se fugărească în pijamale prin casă.

Lovit la rândul lui de primele raze ale soarelui şi de imaginea celor trei, Dan-Alexandru Radu nu-şi mai putu înfrâna ruşinoasele porniri. Karin luă pentru ultima oară cutterul şi scrise în vintrele răstignitului:

“The spell you had over me has broken…Then why do you keep waving that broken wand of yours”?

Apoi luă un patent, scoase cuiele şi, după ce îi sugeră lui Dan-Alexandru Radu să facă un duş, dându-i propriul gel cu extract de ulei de mirt, îl aruncă în stradă.

………….

Dan-Alexandru Radu rătăcise o vreme pe străzi înguste şi întortochiate până să se prăbuşească pe treptele Patriarhiei. Fu ajutat să-şi revină de un grup de călugăriţe, care, citindu-i suferinţele înscrise pe corp fură străfulgerate de revelaţii mult aşteptate.

Judecând după rănile din încheieturile palmelor şi cele din călcâie, era clar că aveau de-a face cu un stigmatizat.

Mesajul de pe piept: “We’re beautifiers, face-destroyers, mothers, sisters, daughters…” le confirmă nu doar că Dumnezeu este o femeie, dar că întreaga sfântă treime este de sex feminin şi este supărată pe omenirea pe care o blestemă cu un “Fuck yeah” frust.

Această ipoteză fu confirmată şi de ultima parte a mesajului înscris pe burta răstignitului: “rezistența umană pe cale de a fi exterminată”. Ceva mai târziu, acest mesaj avea să ducă la venerarea peştilor piranha şi a şerpilor boa.

Tot în acel târziu, papa însuşi avea să fie renegat, considerat a fi personajul a cărui: “spell has broken”…

……………..

Alte 87 de zile trecură de când Dan-Alexandru Radu, poreclit mai nou “Cartea poştală a lui Dumnezeu” fusese găsit pe treptele Patriarhiei.

Mesajele cicatrizate de pe corpul lui deveniră o nouă Evanghelie care câştigă mii de adepţi.

Dan-Alexandru Radu tăcuse tot timpul în care fusese studiat şi continua să tacă şi acum, când adepte din toate colţurile lumii îl vizitau fericindu-l cu ofrande şi favoruri.

Atenţia de care acesta avea parte veni ca o nouă ofensă pentru Karin. Îşi aminti de noaptea pe care Dan-Alexandru Radu o petrecuse pe perete, deasupra pianului, şi îşi zise că data viitoare când se va răzbuna nu va mai fi atât de blândă.

3 responses to this post.

  1. o minune dane…esti o minune!

    Apreciază

    Răspunde

  2. Posted by lorin on 13/04/2010 at 21:34

    nice

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: