Povestea Oanei Maria, fata care a trâmbiţat vegetarianismul apocaliptic

„Cu un rânjet sardonic părea că aşteaptă ceva indefinit (eu, Indefinibilul) cu buzele ei de arhetip feminin întinse în perfectă simetrie cu decolteul. Cordul meu a înghiţit în sec. Am făcut semnul west-side, însă cu degetele mijlociu şi arătător.

Cu limba mea de şopârlă care descoperă subit că are sânge cald, am articulat o incantaţie potrivită circumstanţei: «retro satanas»!… Purta nişte blugi care făceau ca blugii mei să se extindă în zona prohibită privirii pudice.

Întâmplător, când a făcut o mişcare de stretching, i-am zărit; roşii şi minusculi, zbătându-se între nădragi şi piele, potenţându-mi dorinţa de a planta sămânţă în atolul Bikini…

«Blestemat fie-mi trupul şi endorfina», am gândit, «simt cum vasopresina creşte în procent şi se apropie de 500%!». Strâng molarii şi premolarii, care derapând, scrâşnesc ca creta pe tablă.

De ce nu am un bici să-mi mângâi trupul cuprins de anarhie? Îmi pun botul pe labe ştergându-mi pe şestache balele cu manşeta. Privirea-mi lăcrămoasă arde!

În ciuda salivei arteziene ce curge printre strungăreţe, gâtlejul îmi este uscat”…

………..

„Ce e mizeria asta”, spuse Iisus Cristos întrerupând depoziţia lui Dan-Alexandru Radu şi plesnindu-l peste bot.

„Ţi s-a cerut să povesteşti despre circumstanţele în care ai cunoscut-o pe Oana Maria, nu ce anume ai simţit tu în momentul acela. Ia-o de la capăt şi de data asta încearcă să laşi de-o parte metaforele de căcat. Urmează cronologia faptelor şi fă-o cu o minimă obiectivitate”.

„Îmi cer scuze, domnule Cristos, când mă aflu în prezenţa persoanelor importante am tendinţa de a epata. Pe de altă parte nu prea văd rostul acestei întrevederi. Trăiam cu impresia că sunteţi omnipotent, implicit atoate ştiutor”.

„E o impresie falsă, te asigur”.

„Cum aşa?”.

„Vezi tu, era odată un călător care s-a rătăcit şi a ajuns într-o ţară în care trăiau numai orbi. Călătorului i s-a făcut milă de ei şi a început să-i plângă: «Vai vouă, căci v-aţi născut fără lumină»! «Ce e lumina», l-au întrebat oamenii. «Lumina este absenţa întunericului», le-a răspuns. «Ce e întunericul, au mai întrebat oamenii»… Cine are urechi de auzit, să audă!”

„Admirabil spus, dar ce vreţi să spuneţi, de fapt?”

„Că posibilitatea nu poate exista decât în limitele imposibilităţii. Nici măcar Noi nu putem fi posibili decât dacă unele lucruri ne rămân imposibile. Logic?”

„Absolut deloc, dar înţeleg unde bateţi”.

„Foarte bine, atunci, continuă”!

…………..

„Dracu’ mai ştie (scuzaţi-mi lipsa de eleganţă) când şi în ce circumstanţe am întâlnit-o pe Oana Maria. M-a intrigat însă imediat lipsa ei de pudoare şi de inhibiţii, felul în care se dezvăluia nepăsătoare de jena altora, stilul ei provocator, dar lipsit de spirit de frondă, reuşind în toate aceste circumstanţe să rămână un mister, deşi nu ascundea niciodată nimic”.

„Convenisem că lăsăm metaforele de doi talanţi la o parte…”.

„Da, uitasem… Ce să zic, era mai ciudată, aşa…”.

„Spune-mi, era afiliată la vreo grupare politică, parapolitică, la o organizaţie militantă de orice fel?”

„În perioada aceea, nu. Nu era animată de nici un fel de ideologie, comportamentul ei era dictat de emoţii. Care oscilau şi ele destul de frecvent. Putea trece de la exuberanţă la melancolie în câteva minute. La fel de schimbătoare era şi în viaţa de zi cu zi. În primii ani în care am cunoscut-o, am impresia că a schimbat mai multe domicilii, mai multe slujbe, bănuiesc că şi mai multe relaţii, fără ca aceste lucruri să o afecteze la un nivel profund. Dar nu pot decât să bănuiesc toate astea, deoarece vorbeam destul de rar şi atunci numai despre lucruri abstracte ce nu ţineau de contextul imediat în care trăiam. De fapt vorbea numai ea, eu mai mult tăceam.

Prima dată când mi-a vorbit de lucruri concrete legate de persoana ei a fost prin toamna anului 2010 sau 2011. Era deja şomeră de mai multe luni, iar lipsurile cărora trebuia să le facă faţă făceau să precumpănească melancolia în detrimentul exuberanţei”.

«Nu mi-a plăcut niciodată să mă plâng, Dan-Alexandru Radu, dar am multe nevoi pe care nu pot să mi le îndeplinesc», mi-a spus. Tăcusem toată ziua şi, după ce am rostit aceste vorbe de căcat, am continuat să tac. «Nu confunda nevoile cu dorinţele, Oana Maria. Nevoile sunt trei sau patru. Apă, hrană, confort termic şi procrearea, deşi nu sunt atât de convins în cazul ultimei. Restul sunt dorinţe».

„Lăudabilă concepţie de viaţă, Dan-Alexandru Radu”.

„Mulţumesc, domnule Cristos, dar nu credeam cu adevărat în ea. Încercam doar să mă dau mare, cum aţi observat deja că am obiceiul. Nici Oanei Maria nu i-au plăcut prea mult spusele mele. La câteva zile după asta m-a sunat şi mi-a zis: «Am reflectat îndelung la ce mi-ai spus legat de nevoi şi dorinţe, Dan-Alexandru Radu. Am ajuns la concluzia că mănânci căcat! Bei, mănânci, te îmbraci şi te fuţi pentru a rămâne în viaţă şi a perpetua viaţa. Tu te raportezi la aceste fapte ca şi cum ele ar constitui nişte nevoi. Dar de ce ai avea nevoie să trăieşti? Nu ai nevoie să trăieşti, ci îţi doreşti să trăieşti. Nu există nevoi pe lume, ci doar dorinţe. Mi-ai deschis ochii, Dan-Alexandru Radu. De acum înainte nu-mi voi mai bate capul cu ceea ce am nevoie, ci doar cu ceea ce îmi doresc».

………

Abia după acest episod Oana Maria a început să fie cunoscută de publicul larg. Prima dorinţă pe care a urmat-o a fost vechea ei fantezie de a deveni o actriţă porno. Încă mai lucram ca ziarist pe vremea aceea şi îmi ajungeau periodic la urechi veşti despre ascensiunea ei fulminantă în această industrie pe care, practic, a revitalizat-o. Preluam pe atunci editoriale şi recenzii din presa străină conform cărora, fanteziile oricărui bărbat sau femeie a plantei au devenit inutile – ele puteau fi deja văzute în filmele Oanei Maria.

Cât timp a fost doar un megastar al industriei porno, am reuşit să-mi păstrez slujba. Puteam prelua ştirile venite din alte surse despre ea. Abia când a început lungul ei şir de aventuri cu cei mai puternici şefi de state, am fost somat că, dacă nu obţin un interviu în exclusivitate, voi fi dat afară.

Prima ei victimă a căzut Sarkozy, lucru firesc dată fiind înclinaţia ei şi la propriu şi la figurat pentru bărbaţii scunzi. Obama a fost, probabil, doar o fantezie de-a ei. A urmat un lung şir de emiri arabi şi, cel mai probabil, prima ei implicare în cauzele sociale ale lumii. Scandalurile legate de aventurile cu şeici şi regi arabi erau imediat urmate de ştiri conform cărora burka a fost abolită în statele respective…

Pe Kim Jong Il şi Mahmoud Ahmadinejad bănuiesc că i-a trecut pe listă din pur capriciu, iar pe Angela Merkel din orgoliu.

Zece din aceste aventuri au fost filmate cu camera ascunsă, fiecare film fiind distins apoi cu Oscarurile industriei porno. A fost poreclită „Diva cu zece coroane” de către fani şi „Marea Desfrânată” de detractori.

Evident, toate eforturile mele de a obţine un interviu cu de-acum inabordabila Oana Maria au eşuat, astfel încânt, atunci când dorinţele ei au evoluat şi a început să predice vegetarianismul, eu eram deja şomer.

………..

„De ce a devenit dintr-o dată vegetariană?”

„Nu a devenit dintr-o dată. Am uitat să menţionez că Oana Maria era deja vegetariană atunci când am cunoscut-o. Vegetarianism melancolic, aş putea zice, pentru că se resemnase deja cu ideea că ea e singura persoană care mănâncă moral în lumea asta mare şi rea – citatul îi aparţine. Abia când devenise „Diva cu zece coroane” trebuie să fi simţit că dorinţa ei de a nu mai fi ucise animalele pentru hrană putea deveni realitate datorită influenţei pe care o căpătase. A urmat o istorie tulbure în care Oana Maria a fost în război direct cu McDonald’s.

Zeci de milioane de vestici au renunţat la carne în perioada aia, la sfaturile Oanei Maria. McDonald’s, pe de altă parte, a cheltuit aproape 19 miliarde de dolari pentru a distruge reputaţia Oanei Maria şi a readuce clienţii la mese. Războiul s-a terminat indecis. McDonald’s a dat eventual faliment, însă masiva campanie de denigrare a Oanei Mariei a funcţionat şi, cel puţin în emisfera vestică, a început să-şi piardă prestigiul”.

„Să înţeleg că atunci a fost momentul în care a devenit lidera jainiştilor?”.

„Cam pe-atunci, dar mai întâi a devenit primadona Bollywoodului. Alungată din Occident, Oana Maria şi-a urmat dorinţa de a călători şi a ajuns în India, unde a constatat că era deja o eroină, atât pentru calităţile fizice de care dăduse dovadă în atâtea filme, cât, mai ales, pentru devoţiunea ei pentru vegetarianism. Bollywoodul a contactat-o imediat şi, renunţând la filmele porno care în India erau încă tabu, s-a apucat să cânte şi să danseze în abominabilul stil al funestului subcontinent…

În scurt timp, faima ei a depăşit-o cu mult pe cea a unei simple actriţe. Se spunea că dansul ei era atât de desăvârşit, încât indienii erau convinşi că Oana Maria este de fapt Shiva Nata-Raja, în variantă feminină. În mod firesc, cel mai mult o adulară jainiştii, iar Oana Maria a profitat de asta şi, preluându-le discursul, a vegetarianizat în timp record întreaga Indie.

Iată deja mai bine de un miliard de oameni dispuşi să renunţe la carne. Fără nici un efort premeditat din partea ei, chinezii au preluat filmele bollywoodiene ale Oanei Maria, odată cu învăţăturile ei vegetarianiste. Iată acum un alt miliard şi jumătate de oameni renunţând la carne. Nici japonezii nu s-au dat la o parte, cuceriţi de Oana Maria şi filmele ei care au înlocuit toate telenovelele din programul lor tv de căcat.

În Occident, lumea încă nu renunţase de tot la carne, în schimb, toţi purtau un guguloi în frunte, modă lansată tot de filmele Oanei Maria, care acum redevenise iubită şi în partea asta de lume.

Declinul pe care bănuiesc că îl cunoaşteţi a început chiar atunci”…

………….

„Recunosc că nu am fost foarte atent la primele semne”, mărturisi Iisus Cristos.

„Eu, în schimb, eram cu ochii în patru. Cu primul semn mi s-a arătat şi o ocazie de afaceri pe care eram decis să nu o ratez. Renunţarea la carne a aproape trei miliarde de oameni a dus, în primă instanţă, la falimentarea tuturor fermelor mari.

Miliarde de vaci, oi, capre, găini şi alt păsăret, plus alte câteva miliarde de porci au fost eliberaţi pur şi simplu în natură. În câteva săptămâni iarba şi pădurile deveniseră o privelişte rară, în multe părţi ale lumii, fiind mâncate de vitele hămesite. Multe lacuri au secat cu aceeaşi ocazie, fiind sorbite de giganticile cirezi. Dar resursele astea s-au terminat repede, iar majoritatea animalelor au murit de sete, altele de foame, altele au fost devorate de fiarele sălbatice care, văzând aşa pradă venind la ele, au părăsit pădurile lor oricum dispărute şi au invadat oraşele.

Jumătate de plantetă mustea de cadavre din care animalele de pradă mâncau doar părţile gustoase şi abandonau restul.

O ciumă de o amploare fără precedent s-a abătut atunci asupra întregii emisfere estice şi s-a răspândit rapid şi în Vest.
Şomer de ceva vreme, am înfiinţat compania „Cioclul flegmatic” şi am început să mă îmbogăţesc sortând ciumaţii vii prăbuşiţi pe străzi, de ciumaţii morţi, pe care îi ridicam contra cost.

În România, marile contracte au fost concesionate către cine trebuia, aşa că am emigrat în Israel, unde oportunităţile mi s-au părut mult mai atractive.

Pe lângă activitatea principală de sortare a ciumaţilor umani, colectam şi carcasele de animale care zăceau pe străzi şi coclauri cu miile de tone şi le aruncam în mare, deoarece înmormântarea sau incinerarea lor era mult mai costisitoare.

Aparent nu a fost cea mai bună idee… În plus, pe lângă miliardele de carcase aruncate în mare s-a mai petrecut un fenomen. Peştii din toate marile fermele piscicole ale lumii au fost eliberaţi şi ei în mare, aşa leneşi şi neobişnuiţi cu sălbăticia cum erau. O vreme s-au hrănit cu carcasele pe care le aruncam noi, dar se pare că de la carnea împuţită s-au pricopsit cu o boală foarte contagioasă care i-a omorât cu miliardele. Cu peştii morţi se hrăneau peştii sălbatici care şi-au avut şi ei ultimul festin.

Toate cadavrele astea au eliberat gaze naşpa în mări… Nu a trecut mult şi toate oceanele lumii bălteau de sânge şi sufereau de lipsă de oxigen, ceea ce a afectat în final şi mamiferele marine. După cum bine ştiţi, în prezent au dispărut de tot…

Evident, extinţia tuturor speciilor marine s-a petrecut înainte de a ne prinde că nu e bine să aruncăm carcasele de animale nici în apele dulci, unde s-a petrecut acelaşi fenomen…

Abia când efectele devastării pajiştilor şi ale pădurilor au început să se facă simţite în creşterea cu zece grade Celsius a temperaturilor la nivel global, lumea a început să o arate cu degetul pe Oana Maria.

Mai puţin India, desigur, unde cadavrele de pe străzi şi cataclismele naturale fac parte din cotidian. Acolo Oana Maria continua să fie considerată zeitate. Asta a enervat groaznic celelalte mari puteri. A fost o mare zăpăceală în acele zile, încât nici acum nu pot spune sigur dacă SUA au lansat mai întâi rachetele cu focoase nucleare asupra Indiei sau India asupra restului lumii. Cert este că multe bombe au căzut aiurea, Eufratul a secat de la o astfel de deflagraţie, iar cenuşa care s-a ridicat a întunecat cerul şi a cufundat lumea în beznă.

De atunci lucrurile au devenit confuze. Bănuiesc că fulgerele şi grindina care au tot căzut câteva luni, au avut drept cauză norul de cenuşă. Cutremurele care au făcut să se prăvălească munţi şi să se scufunde insule ar fi putut fi şi coincidenţe”…

…………

„Am înţeles. De aici evenimentele îmi sunt în mare parte cunoscute. Am o singură nelămurire. De ce bătălia finală s-a dat tocmai la Har Meggido? Erai acolo şi o şi cunoşteai pe Oana Maria, care ar fi putut fi motivaţia ei”.

„De ce acolo se poate deduce uşor. Asia de Est, precum şi Americile şi Europa de Vest erau de-acum pârjolite. În Israel aerul era mai respirabil. Ceea ce spun e un eufemism, desigur… În momentul în care Oana Maria a apărut în faţa armatei de indieni, eram toţi atât de ameţiţi încât nu vedeam dublu, ci septuplu. „Diva cu zece coroane” părea să aibă nu doar un veşmânt tradiţional indian de purpură, ci şi şapte capete roşii, lucru ce a zăpăcit, oarecum, armata NATO care îi stătea în faţă.

Motivaţia Oanei Maria este greu de dedus. Tot ce ştiu e că părea relaxată, avea o cupă de aur în mână din care sorbea Jagermeister cu suc de coacăze. La un moment dat a strigat: „Băieţi, îmi doresc victoria!”, iar indienii fanatici s-au năpustit.

Încheiasem contracte de colectare a cadavrelor cu ambele tabere, dar până să se sfârşească bătălia şi să profit de situaţie s-a tăiat filmul şi m-am trezit aici, în faţa dumneavoastră… Păreţi cam abătut, domnule Cristos…”

„Mda, mă confrunt cu un coşmar logistic. Tot ceea ce s-a întâmplat era programat să se întâmple, dar nu atât de devreme şi nici în această manieră. Acum trebuie să cazez miliarde de musafiri sosiţi fără invitaţie. Şi să stau de vorbă şi cu Oana Maria. Ai vreun sfat?”

„Atâta timp cât îi furnizaţi alcool şi ţigări, n-ar trebui să vă temeţi…”

………..

După îndelungi negocieri, Oana Maria reuşi să obţină introducerea vegetarianismului în ritul creştin. De asemenea, chinuirea animalelor fu declarată păcat. Printr-un efort suprauman de dorinţă, miliardele de musafiri sosiţi prea devreme la Judecata de Apoi fură transpuse înapoi pe pământ. Se pare că Oana Maria îi oferise şi nişte sfaturi preţioase lui Iisus Cristos…

O vreme pământul fu cuprins de pace. Veni însă şi ziua în care Dan-Alexandru Radu se pomeni faţă în faţă cu profetul Mohamed care îl plesni peste bot şi îi ceru să spună tot ce ştie despre Oana Maria.

Dan-Alexandru Radu oftă îndelung, încercând să numere în minte câte religii care permit consumul de carne mai există pe lume…

One response to this post.

  1. Posted by Radu on 16/07/2010 at 15:33

    Simt nevoia sa ma repet. Pics or it didn’t happen!

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: