Povestea Andradei, regina inimilor de vânzare

Trecuseră deja multe zile de când Andrada nu mai putea să închidă ochii fără să i se contureze în imaginaţie şiruri nesfârşite de coaie kenyene, toate tatuate cu semnul dolarului…

Visa la o afacere cu trafic de organe de ani buni, dar decizia de a acţiona o luase în momentul în care citise pe pagina de Facebook a lui Dan-Alexandru Radu una dintre postările lui de căcat: „Doi angajaţi de la o morgă kenyană, arestaţi în momentul în care au vrut să vândă testicule”…

Mai întâi râsese de absurditatea faptului. Cum să vinzi testicule de morţi, fie ei şi kenyeni? Şi în traficul de organe există o minimă deontologie profesională, iar reputaţia este vitală! Râse apoi necontrolat când află că coaiele respective sunt folosite de kenyeni în ritualuri magice şi modul ideal de a porni afacerea i se contură în minte.

Cu zâmbetul ei de licurici începu să împrumute bani de la toate rubedeniile şi prietenii de care dispunea, iar siguranţa de care dădea dovadă când cerea împrumutul (se imagina deja întocând grămezi de coaie cu lopata) făcu ca pungile să se deschidă.

………..

Dan-Alexandru Radu tăcu în momentul în care, ajuns la redacţia unde avea bucuria de a lucra, i se zise că trebuie să meargă de urgenţă la Grădina Zoologică şi continuă să tacă odată ce ajunse acolo şi fu întâmpinat de răgetele subţiri ale leului şi chiotele piţigăiate ale cimpanzeilor.

Se plimbă absent pe aleea macacilor trişti în timp ce îngrijitorii îi povesteau cum pe timpul nopţii cineva intrase în grădină şi castrase toate animalele de talie medie şi mare. Fără interes se uită în ochii pierduţi ai tigrului şi află că testiculele tăiate nu putuseră fi găsite nicăieri. Nu îl înfioră nici nechezatul tragic al poneilor în momentul în care Octav, prietenul său, fotografia pansamentele însângerate din ţarc şi-şi băga pula.

Mai află fără să se mire că mâna criminală avusese o precizie de chirurg şi plecă acompaniat de urletele prelungi de dor ale lupilor.
În seara aceleiaşi zile Andrada, însoţită de vechea lor prietenă Ruxi, îl invită la o cafea şi îi trânti pe masă o ladă frigorifică şi 1.660 de euro.

„Ai aici bani ficşi de avion spre Mombasa. Mâncarea şi cazarea o să ţi-o asiguri singur – clima e caldă pe coastă, iar Kenya e plină de struţi care au carnea fragedă. Ruxi s-a întrecut pe sine recoltând toate aceste testicule care la prima vedere par a fi de om. Arată că ai şi tu o pereche şi întoarce-te cu profit şi relaţii. We’re in bussiness!”.

………….

O săptămână mai târziu, Dan-Alexandru Radu punea piciorul pe pământ kenyan precum Zheng He, odinioară, însă, spre deosebire de faimosul eunuc, blindat de coaie. Colindă toată Mombasa întrebând de vrăjitori şi nu obţinu drept răspuns decât câteva priviri pline de compasiune şi reproş.

Merse pe jos până la Kisumu unde nu făcu nici o brânză.

Încercă să strecoare pe sub mână nişte coaie de macac la Machakos, dar nu reuşi decât să fie fugărit şi atacat cu pietre de localnici.

Vându o parte din coaie pe o sumă de căcat unui restaurant din Nakuru, cât să aibă bani de tren până la Nairobi.

Acolo îşi puse resemnat coaiele pe o tarabă şi fu umflat imediat de poliţia locală pentru nerespectarea codului sanitar.

Câteva zile mai târziu, Dan-Alexandru Radu tăcu când gardianul îl informă exaltat că va primi o vizită de la însuşi Emilio Mwai Kibaki şi continuă să tacă când află că respectivul este însuşi preşedintele Kenyei.

Mwai Kibaki îl privi fascinat cu faţa lui de măcelar bizar iluminată.

„Voi în Europa chiar credeţi că noi facem vrăjitorii cu coaie? Ia zi-mi, cât ar plăti un turist să vadă un astfel de ritual? Industria merge bine în sud, în Parcul Naţional Tsavo, dar nordul duce lipsă acută de vizitatori… Băştinaşi autentici noi putem să furnizăm cu grămada, sunt pline facultăţile de teatru, dar cu coaiele avem o problemă… Una la mână, nu ne putem atinge de animalele locale, sunt protejate, iar doi la mână, ţinem prea mult la coaiele noastre kenyene ca să le risipim pe turişti. Aşa că dacă voi mai aveţi rezerve, vă aşteptăm cu braţele deschise”…

…………

„Preşedintele Emil Miaw – Miaw al tău e genial!”, exclamă Andrada când Dan-Alexandru Radu se întoarse în ţară cu aceste veşti. „Nu numai că sprijină iniţiativa privată, dar îmi deschide ochii asupra unui mod just de lucru”.

A doua zi, Andrada trântea ultima pereche de coaie rămasă pe masa unui funcţionar de bancă şi îi povestea întocmai ce are de gând.
Împrumutul veni fără probleme (oficial pe numele unei firme de consultanţă cu sediu social în garsoniera de două camere a lui Dan-Alexandru Radu). Cu banii obţinuţi, Andrada dădu suficiente şpăgi încât să ajungă faţă în faţă cu primarul Bucureştiului.

La scurt timp se declanşă o campanie fără precedent de castrare a câinilor maidanezi. Când oraşul se umplu de câini graşi şi leneşi, campania se răspândi în toată ţara, ba mai mult, statul român se oferea să furnizeze mână de lucru specializată în ţările care se confruntau cu probleme similare.

Garsoniera de două camere a lui Dan-Alexandru Radu era acum plină până la refuz de congelatoare, iar camioane încărcate blocau zilnic bulevardul Iuliu Maniu făcând drumuri dus-întors către sediul social al firmei de consultanţă căreia îi mergea atât de bine. Nu mai trebuie menţionat că produsul intern brut al Kenyei crescu cu 10% în 2010, faţă de 4,5% cât era estimat, iar pentru 2011 prognozele dădeau o creştere de 23,5%.

Andrada era însă nemulţumită.

„La 18 euro perechea stricăm coaiele pe gâşte!”, ţipă într-o şedinţă, învăluindu-i pe cei doi asociaţi în fumul gros al trabucului pe care îl fuma. „Ruxi, un rinichi se cumpără în India cu 1.000 de dolari şi se vinde în SUA cu 150.000. În seara asta îţi faci bagajele”…

………..

După două zile, Ruxi îşi lăsa amprentele sandalelor în praful funestului subcontinent şi privea tăios de după ochelari mulţimea de indieni lipsiţi de scop care lânceazeau la soare.

Călători mai întâi la Mumbai, unde zeci de indieni încercară să o acosteze, întrebând-o dacă nu are cumva nevoie de un rinichi bun şi ieftin. Acceptă cu scârbă entuziastă, doar pentru a constata că nici un indian nu se lăsa de bună voie ciopârţit de mâna ei expertă, ci pretindea intervenţia unor terţi – chirurigii mumbaieni care solicitau o şpagă de trei ori mai mare ca preţul propriu-zis al rinichiului.

Refuză nepoliticos şi, timp de mai multe nopţi, petrecu în cluburile indigene de destrăbălare întorcându-se în fiecare dimineaţă cu câte un alai de indieni libidinoşi în camera ei mizeră de hotel.

Făcu rost de o colecţie însemnată de rinichi, plămâni, testicule, cornee, suluri de piele arămie, scăriţe ciocănele şi nicovale însă totul se duse dracului când pică curentul în hotel şi toată recolta se strică în frigider.

Până să repete figura se trezi cu o poteră formată din poliţia locală şi reprezentanţi musculoşi ai mafiei traficului de organe pe urmele ei, aşa că se făcu pierdută într-un tren supraaglomerat şi nu se mai opri decât la Bangalore, unde descoperi revoltată că oraşul e plin de pensionari, deci orice fel de recoltă ar fi fost de slabă calitate.

În cele din urmă cumpără o Tata Nano cu banii de buzunar rămaşi şi străbătu toată ţara de căcat până în masivii muntoşi din nord.
Printre zăpezi şi noroaie descoperi o puzderie de mistici rajastanezi mucegăiţi de munsoane, dar altfel sănătoşi datorită exerciţiilor yoga şi a alimentaţiei sănătoase.

„Văd multă tulburare în sufletul tău, femeie”, îi zise unul.

„Atunci, ca să nu te contaminezi, ar trebui să-ţi întorci privirile în interior”, îi răspunse Ruxi, crestându-i corneea cu o lamă de ras.

„Eşti sfâşiată de greutăţile materiale”, îi reproşă altul în timp ce levita.

„Dar asta nu mă împiedică să te uşurez pe tine de materia care te trage în jos”, îi răspunse Ruxi, eliberându-l de un rinichi, câteva coaste, două coaie, ochi, un plămân şi a noua parte a ficatului, cu un ferăstrău.

„Eu nu îţi mai zic nimic”, îi spuse un altul, îngrozit de perspectiva suferinţei la care cea din faţa lui l-ar putea supune.

„Atunci limba nu-ţi mai foloseşte”, zise Ruxi, smulgând-o cu un patent.

…….

„Bravo, copiii mei!”, îşi frecă mâinile Andrada când văzu bogata recoltă de organe congelate în zăpadă autentică din Munţii Himalaya. „Vom vinde mai ieftin decât orice competitor, dar până să îi eliminăm de pe piaţă trebuie să ne gândim la o strategie de creştere a cererii pe care să o implementăm odată ce vom deţine monopolul”.

Graţie zecilor de mii de asceţi indieni şi mai apoi tibetani pe care nimeni în afară de Andrada nu se gândise să-i folosească la ceva, în mai puţin de un an cei trei asociaţi nu mai aveau rivali pe piaţa traficului de organe. Nu doar cantitatea, dar şi calitatea produselor îi recomanda în ochii oricărui muribund.

Alte lucruri spectaculoase se petrecură pe scena socială, în acest timp. Gregorian Bivolaru fu exonerat de orice culpă şi fu invitat înapoi în ţară. Numărul adepţilor MISA crescu exponenţial în România, Moldova, Ucraina, Serbia şi Bulgaria şi nimeni nu mai băgă de seamă că rata mortalităţii, în special cauzată de insuficienţă renală sau hepatică, crescu la fel de mult în rândul lor.

Majoritatea ONG-urilor care militau pentru donarea de organe se desfiinţară, pe măsură ce liderii lor se îmbogăţiră subit.

Gheorghe Mencinicopschi deveni la rândul lui multimilionar după ce ultima sa carte, în care sublinia proprietăţiile benefice ale slanei şi a cefei de porc deveni bestseller în toate ţările puternic industrializate sau exportatoare de petrol.

Pe scena literară se afirmă şi Dan-Alexandru Radu cu romane uşor de citit în care erau glorificate consumul de droguri sintetice şi viaţa trăită din plin, fără a te gândi la consecinţe.

„Stai liniştit, toţi incurabilii ţin regim cu cinci minute înainte de moarte”, râdea Andrada între o şpagă dată la edituri şi o inimă de yoghin expediată peste Ocean.

…………

„Ce am făcut eu, în fond? Le-am asigurat celor care puteau fi fericiţi o mai mare fericire şi i-am lipsit pe cei care erau nefericiţi, de o nefericire mai mare, oferindu-le fie bani, fie o moarte utilă. Dar ce-i cu gemetele astea care bat în fereastră?”…

Andrada se trezi brusc în penthouse-ul ei de deasupra garsonerei de două camere a lui Dan-Alexandru Radu.

„Iar vă mustră conştiinţa?”, o întrebă unul dintre culturiştii unşi cu ulei care îi masau tălpile în timp ce dormea.

„Gura, Gheorghiţă, păpuşel! Fugi mai bine şi vezi cine urlă afară!”.

De pe terasa de 40 de metri pătraţi a luxosului apartament putea fi văzut un şir nesfârşit de momâi colerice care fluturau torţe, furci şi topoare.

Dan-Alexandru Radu intră tăcut în camera Andradei şi, după ce o informă că au belit pula, continuă să tacă.

Ruxi intră şi ea şi aruncă pe masă un vraf de tabloide obscure în care abundau poveşti despre oameni care suferiseră transplanturi şi acum susţineau că au amintiri reziduale de la foştii proprietari ai măruntaielor.

„Ei trebuie să fie”, zise Andrada, în momentul în care mulţimea furioasă de jos forţase intrarea în imobil şi se îngrămădise pe scări.

Uşa penthouse-ului sări din ţâţâni, lăsând să intre o ceată întreagă de cetăţeni cu ten pământiu şi măşti de oxigen pe figură.

„Am fost cândva un om, iar acum sunt mai mulţi!”, urlă unul, aruncând un topor care-l nimeri culturistul Gheorghiţă, folosit de Andrada ca scut.

„Nu pot să mă mai piş decât într-un pahar, în care am pus în prealabil o felie de lămâie”, le reproşă altul nemaiîndrăznind să arunce cu nimic când întâlni privirea tăioasă de după ochelari a lui Ruxi.

„Eu n-am nimic, vreau doar să-ţi spun că cărţile tale sunt de căcat”, îi răcni altul lui Dan-Alexandru Radu, care ridică din umeri în tăcere.

„Îmi pare rău, prieteni”, murmură Andrada cu glas spăşit, încadrată de furcile clienţilor ei furioşi.

„Din dorinţa mea de a vă asigura un pachet econimicos de organe, am omis oferta premium, care vă poate scăpa de orice problemă şi neplăcere reziduală. O echipă de specialişti kenyeni în descântece vă stă, însă, la dispoziţie, gratuit. Nu trebuie decât să vă prezentaţi cu câte o pereche de coaie special selecţionate, pe care aş fi mai mult decât fericită să vi le furnizez la jumătate de preţ”…

2 responses to this post.

  1. Posted by Andrada on 29/09/2010 at 11:32

    Descrierea recoltarii organelor de Ruxi e bestialischen!!!! :))))
    Si in sfarsit imi face si mie Gheorghita masaj :)))

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: