Poveste de Anul Nou III – Sororitatea jderelor turbate


“Lumea se schimbă, Ionici. O simt în şaormă, în tremurul efervescent al Pepsiului Trist, în aroma jeleului Haribo”…

Cele 38 de procente vizibile ale lunii, din seara zilei de 31 decembrie 2011, îşi aruncau lumina lor meschină în redacţia în care Ionici, Laurici şi Alexandra aveau plăcerea să lucreze.

„Şi noi ne schimbăm, Laurici”, zise Ionici, în şoaptă înfricoşată. „Ochiul e de vină… Scârbavnicul ochi al lui Dan-Alexandru Radu. Nu clipeşte niciodată, e mereu atent, scrutează pagini de Facebook, reflectă fotografiile noastre pe care le trunchează în photoshop, din care ne taie capetele şi le înlocuieşte cu figuri zoomorfe… Insidioase permutări cabaliste care ne transformă încet-încet în golemi”…

Cele două se opriră din şoapte în momentul în care simţiră privirea dispreţuitoare a Alexandrei.

„Ştiţi, s-a inventat ceara fierbinte sau chiar briciul. Mustăţile astea ale voastre nu sunt deloc cool”, zise ea. Celor trei le sări brusc ţandăra. Se ridicară în picioare mârâind una la alta şi arătându-şi colţii. Se opriră chiar înainte să înceapă să se gherăie.

„Hai mai bine să facem un şuşu şi să ne răcorim”, propuse Laurici. Cele trei se uitară îndelung în oglinda budei redacţiei. Poate din cauza luminii palide ale celor 38 de procente vizibile din lună, sau ale pupilelor lor care erau în mod bizar ovale, îşi văzură feţele mai ascuţite ca oricând.

„Tu ai dreptate cu epilatul ăsta”, zise Ionici mângâindu-şi barba deasă. Intrară în cabine şi descoperiră că e destul de complicat să te aşezi pe coloset atunci când ai o coadă atât de stufoasă.

Între timp, în Vatra Dornei, Aura, care nu lucra de Anul Nou, ca cele trei, începuse să aprecieze echilibrul pe care coada i-l oferea. Îi plăceau şi ghearele care îi crescuseră, pentru că putea acum să alerge pe colinele dornene fără să alunece sau să se abată de la curs.

Stătuse ferm pe picioare şi când sărise, fără niciun motiv aparent, la gâturile unor colindători care mergeau cu Pluguşorul din casă în casă. Când înfipsese dinţii în primul, o făcuse din pură simpatie. Colindătorii i se păruseră mereu nişte dulci.

Îi sărise muştarul, însă, când ceilalţi, parcă speriaţi de bombe, se puseseră cu biciurile pe ea. Nu lăsase niciunul în viaţă. Atacase preventiv şi ceilaţi purtători de zurgălăi care îi ieşiseră în cale.

Întreaga Vatră a Dornei era acum presărată de colindători parţial devoraţi. Aura opri, totuşi, la o şaormărie să dregă gustul fad de sorcovă. Apoi o luă iar la goană, cu agilitatea unei muscalide, în direcţia Dealu Negru. În fuga ei aproape smulse un panou publicitar cu mesajul:

Ştefan Hruşcă rupe Gura Humorului! La cumpăna dintre ani, vino pe pârtia Dealu Negru pentru un concert live de neuitat. Eveniment realizat prin amabilitatea preşedintelui CJ, Gheorghe Flutur”.

……..

Înapoi în redacţie, Ionici, Laurici şi Alexandra priveau ecranele canalelor de ştiri care se înroşiseră de News Alert-uri şi titluri de genul: „Masacrul din Vatra Dornei”, „An Nou însângerat” sau „Sfârşitul lumii a venit mai devreme”.

„Ar trebui să dăm şi noi o ştire”, zise Alexandra.

„De ce să scrii despre chestii, când poţi să faci chestiile respective”, zise Laurici.

„E foarte cald în redacţie. Ar trebui să ieşim”, zise şi Ionici.

Tustrele săriră direct în stradă prin geamul cât un perete al redacţiei.

Laurici ateriză direct peste un puşti mucos care arunca cu pocnitori. Îi luă beregata dintr-o muşcătură. Apoi o luă în goană către Piaţa Revoluţiei, de unde venea zvon de concert în aer liber. Realiză că de când alerga în patru labe, avea o rezistenţă mult mai mare.

Nu peste mult timp, se trezi în mijlocul Pieţei, agasată de artificii, pocnitori şi ghiolbani. Sfâşie câteva beregăţi, la nervi, dar totul trecu neobservat în aglomeraţia creată odată cu nişte acorduri electro-etno-pop care veneau dinspre scenă. Laurici îşi zise că dacă e vorba să pună capăt situaţiei, trebuie să lovească direct la sursă.

Trecu doar un minut, când acordurile electro-etno-pop se transformară într-un urlet prelung de groază, însoţit de un mârâit ascuţit.

Ghiolbanii din public uitară să mai dea cu pocnitori. Astfel, din primul rând se auzi cât se poate de clar o exclamaţie îngrozită:

„E o chestie mare şi păroasă pe scenă care o mănâncă pe Lorendana”! Ecranele gigant care transmiteau evenimentul din Piaţă se înroşiseră…

……….

Ionici evitase Piaţa Revoluţiei, auzind ce muzică se ascultă acolo şi văzând ce fel de lume se adunase. O luase în sens opus, spre Piaţa Victoriei şi o cotise spre Bulevardul Ion Mihalache.

Noaptea era răcoroasă şi relativ liniştită, dacă ignorai fundalul sonor de pocnituri şi ţiuituri de artificii, din cartier. Brusc, un răcnet inuman o făcu să i se zburlească blana de pe spinare. Se îndreptă spre locul din care venise urletul cu colţii rânjiţi de nervi. Ţipetele de aceeaşi factură se repetară, ghidându-i paşii.

Sări într-o curte, intră într-o clădire spaţioasă şi ieşi din întuneric la lumina unor reflectoare doar pentru a vedea Negru în faţa ochiilor.

„Şi acum dans!” se auzi aceeaşi voce stridentă. O serie de implanturi mamare începură se se legăne pe o scenă. O secundă Ionici realiză că e pe cale să întrerupă o emisiune live de Anul Nou. Pe urmă nu mai realiză nimic.

O vreme publicul crezu că totul face parte din program şi începu să chiuie. Chiuiturile se transformară curând în bocete.

Prezentatorul emisiunii urlă mai tare ca niciodată, apoi închise ochii şi totul deveni negru pentru el.

Asistentele se opriră din dans şi începură să facă un balet stângaci, alunecând pe scena stropită.

Din regie se auzeau strigătele disperate ale producătorului: „Să cheme cineva o ambulanţă! Şi poliţia! Să le spună că a scăpat o chestie de la ZOO la noi în platou”.

…….

Alexandra văzuse ceea ce se petrecuse în Piaţa Revoluţiei şi continuase să alerge. Ceva i se părea în neregulă. Îi stătea pe limbă să spună ce, dar nu reuşea. Îşi zise, aşadar, să reziste tentaţiei fireşti de a muşca din oameni şi să continue să alerge până şi-o da seama care era problema.

Până şi faptul că deja ieşise din Bucureşti şi intrase în Buftea, într-o alergare susţinută, i se păru cam ciudăţel.

Văzu nişte lumini sclipind într-o clădire mare. Se simţea mai liniştită, acum, aşa că îşi zise că poate să intre fără să rişte să facă ceva nelalocul lui.

Traversă nişte coridoare, se strecură după nişte vestiare şi ajunse într-o cabină cu o oglindă mare, înconjurată de beculeţe şi nişte pereţi plini de poze cu Elvis Presley. Erau şi nişte cuiere pline de sacouri cu sclipici, papioane şi pantaloni trapezoidali, stil 1950.

Alexandra îşi privi urechiile ascuţite în oglindă, căscă gura mare, îşi numără carnasierii, se scărpină pe pata albă a blănii de pe piept…

„Totul pare bizar, dar cunoscut”, îşi zise. Îi veni în minte o glumă veche, un joc pueril. „Muscalidul coleric… Viezurele iritat… Cum dracu’ îi zicea”?

Tot efortul de gândire al Alexandrei era bruiat de un zvon de muzică insuportabilă şi de aplauze stupide, de undeva din aceeaşi clădire.

„Şuap-şuap, la-la-la-la… VETA! La-la-la-la, ba-bam”.

Brusc se deschise uşa şi intră un bărbat scund, brunet, cu mult gel în păr, care încremeni văzând-o pe Alexandra în cabina lui. Alexandra încremeni la rândul ei:

„Oh, snap!”, zise. „Ştiu că e greşit ceea ce o să fac, dar, diiuuud, te urăsc de când erai licean şi nici acum nu îmi pari mai breaz”.

Uşa cabinei se zgudui din ţâţâni, de parcă înăuntru ar fi fost vreun azil de diavoli tazmanieni maniaci.

Când constată absenţa starului şi veni după el, sau ce mai rămăsese din el, Micuţul Will leşină pe loc.

……

La pârtia Dealu Negru, Ştefan Hruşcă îşi vedea de concert cu aceeaşi patimă şi dor care îşi puseseră amprenta pe toată cariera lui de până atunci. Doar cine îl cunoştea şi-ar fi putut da seama, din felul în care încrunta sprânceana, că nu e mulţumit de public.

Într-adevăr, toţi cei adunaţi pe pârtie, în loc să se bucure de vin fiert şi colinde, stăteau cu telefoanele la ureche şi comentau evenimente aparent grave care se întâmplaseră şi în Vatra Dornei, şi în Bucureşti şi împrejurimi.

Hruşcă termină concertul, constată mâhnit că nu cere nimeni bis, îşi luă banii şi se retrase în camera lui de hotel, decis să întâmpine Anul Nou de-acolo.

Aruncă chitara în pat, îşi aprinse un joint şi, stând încă cu spatele la făptura ascunsă după o draperie, pe care o detectase încă de când intrase pe uşă, oftă şi zise:

„Ştii, pe vremuri mi se întâmpla asta după fiecare concert. Mă aştepta câte o fătucă în camera de hotel, uneori mai multe… Acum s-au rărit ocaziile. Nu mă mai place lumea”.

„Ştii, domnule Hruşcă! Mie mi-ai plăcut mereu şi o să-mi placi şi acum, indiferent ce zice lumea”.

Hruşcă zâmbi hâtru cu un colţ al gurii. Dădu să se întoarcă, dar simţi o substanţă rece şi vâscoasă scurgându-i-se pe creştetul pleşuv.

„Puţin muştar şi o să fii numai bun. Ştii?”, mai auzi Hruşcă, după care totul se transformă în dinţi, durere şi sucuri digestive.

…….

Când Gheorghe Flutur începu ancheta în hotel, recepţionerul îi spuse că singurul lucru mai suspect pe care l-a văzut în noaptea aia a fost un fel de jder mai mărişor, probabil turbat, care a trecut în fugă prin curtea clădirii. Dar, pe de altă parte, jderii turbaţi sunt animale des întâlnite pe-aici, aşa că era posibil să se alarmeze degeaba…

……

Aura, Laurici, Ionici şi Alexandra se treziră în zorii noului an, în mijlocul naturii, pline de noroi şi cu o indigestie de zile mari. Nu-şi aminteau mare lucru, aşa că fiecare crezu că, într-un fel sau altul, a avut parte de cea mai mare beţie a vieţii. Asta fu şi scuza invocată pentru ratarea ştirilor senzaţionale de peste noapte.

…….

Dan-Alexandru Radu tăcuse mai toată ziua de 31 decembrie, iar după ce râse puţin malefic văzând groaznicele ştiri de la televizor şi întreruperile tragice ale tuturor emisiunilor de Anul Nou, continuă să tacă.

Trecu în 2012 frecându-şi mâinile şi, cândva după miezul nopţii, intră pe Facebook pe contul lui de „Jder Turbat”.

„Începe anul jderului”, postă acesta, mai râse puţin malefic, după care se duse la culcare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: