Povestea Poetrip, formaţia vocal-instrumentală care a dat o notă aparte protestelor. (Sau cum a petrecut Georgiana Em de Revoluţie)…


Când Georgiana Em intră în sala de repetiţii a Poetrip, o găsi pe Oana Maria pictând Parângul Mare pe un perete, iar pe Auraş bătând în tavan cu două beţe în formă de coloane infinite. Ştefan Bo se uita la ea superior ca Vişnu, levitând prin încăpere cu picioarele încrucişate şi cu o scrumieră pe burtă.

„Nu-l băga în seamă”, îi zise Oana Maria, văzând-o încurcată, „o arde aşa de când a descoperit Nota. Vrei nişte pufuleţi”?

„Pufuleţi? A, da, trebuia să-mi dau seama… Merci”, zise Georgiana Em, deja descurajată. „La ce Notă te referi”?

„Nu poţi vorbi despre Notă, oricât ai fi de sinestezic, Nota doar o auzi”, zise Ştefan Bo, uitându-se cu capul în jos pe fereastră.

„Păi s-o auzim”, zise Georgiana Em.

Ştefan Bo zâmbi din nou superior şi uşor vexat. Nu se obosi să-i mai răspundă.

„Mai ia nişte pufuleţi”, zise Oana Maria.

…….

„Mă zbat de pomană”, gândi Georgiana Em, băgând adânc mâna în pungă. Trecuseră deja cinci luni de când orice idee care îi venea era umbrită de îndoială, iar orice plan i se propunea, îl considera inutil şi sortit eşecului.

Totul începuse cu Marşul Panaramelor. „Pot să fi şi goală, este corpul meu, nu poţi să pui mâna, decât dacă vreau eu”! Strigase şi ea asta, agitase chiar şi o pancartă pe care o confecţionase cu mâna ei. Era primul ei protest şi se simţea bine.

Câteva femei se adunaseră în mijlocul altor zeci şi povesteau cum au fost pipăite şi abuzate cu complicitatea societăţii, de-a lungul vieţilor lor. Câţiva ziarişi şi fotogafi se sticau de râs pe lângă ele. Trecătorii îşi făceau cruci patriarhale şi le aruncau vorbe de ocară. Şi asta o făcea să se simtă bine, în ideea că măcar nu trecea neobservată.

Şi-atunci îl văzu şi pe Dan-Alexandru Radu, venit acolo în interes de serviciu. Stătea mai departe, pe trotuar. Nici măcar pe trotuar, ci la marginea trotuarului, complet neimplicat şi imobil, întruchipare spectrală a lipsei de interes, monument al detaşării, mărturie a inutilităţii.

Încercă să intre în vorbă cu el, mai mult din dorinţa de a-şi infirma impresiile care îi răpiseră buna dispoziţie. Dan-Alexandru Radu tăcuse însă toată ziua, şi, după ce borborosi ceva sub formă de salut, continuă să tacă.

Georgiana Em reluă marşul complet lipsită de entuziasm. Se gândea că nu are rost să încerce să facă lumea mai bună pentru nişte oameni care nu merită asta.

…….

„Mai ia nişte pufuleţi”, zise Oana Maria. „După ce termini punga, mergem în Jam. Mai ia şi o pungă la tine”…

În drum spre renumitul club, Ştefan Bo dădu la maximum „Break on through” mergând cu 120 la oră pe străzile din Târgu Jiu.

„Băieţii ăştia se prinseseră ei de ceva, dar n-au reuşit să găsească Nota necesară ca să răzbată cum trebuie”, zise Ştefan Bo.

„E un frig de te caci pe tine”, zise şi Auraş, generând hohote de râs cărora Georgiana Em nu le prindea sensul.

„Mai ia nişte pufuleţi”, spuse Oana Maria. „Şi, zi, ce mai e prin Bucureşti”?

„Frig şi proteste. Treburi care merg mână în mână. Ar trebui să discutăm despre asta”.

„Sigur, după concert. Vii la noi, mâncăm nişte pufuleţi”.

……..

Ajunsă în Jam, nici măcar nu mai începu să dea din cap pe muzica Poetrip, aşa cum o făcuse de atâtea ori. Ceru două beri dintr-o comandă şi le bău ca pe apă. Pufuleţii ăia o deshidrataseră în ultimul hal. Se duse şi după a treia bere, evitând la mustaţă doi târgu-jieni care se băteau cu cuţitele în mijlocul clubului…

La cuţite era lumea şi în clubul Control, din Bucureşti. Clubul se golise, când începuseră protestele anti-putere, dar se umpluse când începuse gerul. Hipsteri de 30 – 40 de ani, care nici nu se născuseră în 1968 şi regretau asta, nu ştiau ce să facă pentru a menţine spiritul protestatar în viaţă. Şedinţe deloc conspirative se ţineau seară de seară în club, în încercarea de a se găsi o soluţie de redinamizare a interesului pentru protest.

Georgiana Em picase la mijloc. Trecuse şi ea prin Piaţa Universităţii, animată de amintirea palidă a sentimentului pe care îl avusese înainte de Marşul Panaramelor şi răscolită serios de resemnarea care pusese stăpânire pe ea în ultimele luni.

Apreciase octogenarele venite în baston să dea jos Guvernul, strâmbase din nas la revoluţionarii care scuipau pe trotuarul pe care protestau, dăduse ochii peste cap văzând puţoii care îşi făceau poze cu mulţimea pe fundal, oftase văzând tristeţea studenţilor care agitau pancarte cu mesaje spirituale, dar nu le dădea nimeni like, mângâiase un câine când se striga: „Ieşi afară, javră ordinară”, simţise nevoia să se lungească în pat când galeriile urlau: România, trezeşte-te!

Se enervase apoi şi când văzuse jandarmii scărpinându-se la oo, îi stătuse ceaiul în gât când auzise discursul lui Băsescu la televizorul localului din Pasajul Universităţii şi simţise că are nevoie de o schimbare când, ajunsă în Control, întâlni ochelariştii surescitaţi, în tricouri cu Che Guevara, storcându-şi creierii să aducă ceva nou protestelor.

Cineva propuse să se aducă o formaţie vocal instrumentală care să adune lumea şi să o facă să se simtă bine, chiar şi în ciuda gerului. O formaţie necompromisă, dar cu mulţi fani. Georgiana Em se trezi propunând Poetrip. Oana Maria ar fi fost ideală, ca o punkeriţă nenorocită ce era. Ştefan Bo avea calitatea că nu se fereşte niciodată de polemici, implicit ar fi rezistat la scandaluri sau tomfe peste ceafă. Auraş avea avantajul vârstei – şcoala de corecţie era oricum mai de dorit ca penitenciarul…

Bând şi a şaptea bere, Georgiana Em încerca, acum, în Jam, să îşi dea seama ce o împinsese să se bage în toată treaba asta. Probabil dorinţa de a-şi dovedi că lumea e mai puţin de de căcat ca oamenii precum Dan-Alexandru Radu care o populau. Şi că ea se putea ridica deasupra acestor căcaturi, într-un fel. Până să se ridice, însă, căzu sub masă, ţinând încă paharul în mână.

Oamenii din Jam făceau un pogo precipitat, în sensul că îmbrâncelile se făceau într-o continuă fugă dezordonată. Poetrip continua să cânte, pe nişte tonalităţi surprinzător de joase. „Ciudat”, îşi zise Georgiana Em, înainte să leşine. Mai apucă să remarce că cineva lăsase, probabil, uşa deschisă la budă, umplând clubul de miasme nefaste.

…..

„Mai ia nişte pufuleţi, sunt mai buni ca moarea”, îi zise Oana Maria, când se trezi din beţie. Mâncă o pungă întreagă, în timp ce le făcu propunerea de a cânta pentru şi în rândul protestatarilor. Se aştepta la un refuz. Spera, chiar. Ştefan Bo se ilumină tot când auzi, însă.

„Perfect! Îi vom mângâia pe toţi cu Nota”!

………

„Vezi tu, Georgiana Em, lumea încă mai crede că muzica se ascultă doar cu ajutorul aparatului auditiv”, spuse Ştefan Bo, în timp ce-şi acorda chitara lângă Fântâna de la Arhitectură, mascat de mulţime. „Puţini ştiu că muzica se percepe cu tot corpul. Se apropie de adevăr dancerii, care o ard cu versuri gen: «vibrează, vibrează», dar problema lor e că nu găsesc Nota. Când muzica se percepe cum trebuie, la Nota potrivită, tot corpul participă la experienţa asta, într-un preludiu care duce la o mare eliberare”.

„După asta, muzica poate fi gustată, mirosită, devine tangibilă”, zise şi Oana Maria, bătând în microfonul care ţiuia. „Mai ia nişte pufuleţi, te mai încălzeşti”, îi zise.
Georgiana Em luă fără să-şi mai bată capul. De câteva zile nu mânca altceva decât pufuleţi, devenise dependentă.

Concertul era pe cale să înceapă. Se rezolvase şi problema microfoniei – câteva microfoane ale SRI interferau cu cele ale trupei – aşa că Poetrip începu să facă încălzirea:

„Unuuu, doiiii, treeeei”…

Aflat la faţa locului în interes de serviciu, Dan-Alexandru Radu făcea live update din Piaţă, de pe Blackberry.

„Un grup de aproximativ 300 de persoane s-a desprins din faţa Teatrului Naţional şi a traversat bulevardul scandând: “Ieşi afară javră ordinară”. Oamenii s-au adunat în mai multe cercuri concentrice în jurul Fântânii de la Universitate, unde un grup de bărbaţi de vârsta a doua, care s-au recomandat drept hipsteri, spun că au pregătit o surpriză. De la nişte difuzoare ascunse printre protestatari se pot auzi o muzică bizară şi o femeie numărând: «Unuuu, doiiii, treeeei». Jandarmii au înconjurat mulţimea cu garduri de protecţie, camioane cu alte dispozitive îndreptându-se către acest loc”.

Între timp, refrenul trupei Poetrip se schimbase, conform cu contextul, în: „Ieşi afarăăăă, ieşi aaafarăăă”…

Georgiana Em, urcată pe un chioşc din apropiere, începu să-şi fluture părul ca în vremurile bune. Trupa nu folosea cine ştie ce difuzoare, dar îşi simţea organele vibrând, mai ales când tonalităţile deveniră ceva mai joase.

Protestatarii nu erau, însă, la fel de mulţumiţi. Începură să huiduie.

„Alte versuri în afară de «ieşi afară» n-aveţi? Gata, atâta”?

„Mai importantă e Nota”, răspunse Ştefan Bo.

„Bă, tu faci mişto”?

Şi-atunci refrenul se schimbă:

Oana Maria: „Nota marOoooo”!

Ştefan Bo: „Wam, wam”!

Auraş: „Tâgî-dâm, tâgî-dâm”.

Cuprinşi de o vibraţie bruscă în măruntaie, toţi se căcară pe ei!

Se căcară pe ei hipsterii bărtâni ai căror pantaloni strâmţi se desfăcură pe la cusături!

Revoluţionarii cu acte se căcară pe ei până la călcâie, agitându-şi încă pancartele!

Dan-Alexandru Radu se căcă pe el în tăcere!

Preşedintele României, care ascultase totul la micrifoanele SRI-ului, alunecă pe o sticlă de Chivas Regal în timp ce fugea spre budă şi se căcă pe el de la cur până la ceafă!

Câţiva studenţi, aflaţă în faţa Teatrului Naţional, se căcară în faţa unui afiş mare cu Maia Morgenstern!

Oamenii din blocurile din jur se căcară pe canapele, uitându-se la televizor!

Jandarmii se căcară în armurile lor, agitându-se acum ca nişte broaşte ţestoase pe care diareea le-a prins stând în mâini!

Urcată încă pe chioşc, Georgiana Em privea zâmbind superior ca Vişnu cum mulţimea se dispersează, fiecare refugiindu-se în scări de bloc sau pe spaţii verzi cu mulţi boscheţi. Nu mai simţea nici resemnare, nici elen. Îşi găsise echilibrul stând deasuprea tuturor acestor căcaturi.

„E cel mai bun lucru care li s-a întâmplat. Abia când te-ai mânjit tot de căcat începi să simţi cu adevărat nevoia de schimbare”, îi zise Ştefan Bo, ajutând-o să coboare.

Atât Georgiana Em, cât şi Poetrip erau neatinşi de efectele maronii ale Notei.

„Mai ia nişte pufuleţi”, zise Oana Maria. „Sunt făcuţi, practic, din aer. E ca şi cum n-ai mânca nimic”…

FIN


		

2 responses to this post.

  1. Eu am fost la un concert Poetrip și am văzut-o pe Georgiana Em levitând.

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: