Cum se face mâncare de cartofi

Înainte să te apuci să faci mâncare de cartofi te aşezi pe un scaun incomod, stingi lumina în cameră şi te gândeşti pe întuneric la lungul şir de ratări din viaţa ta. Îţi reporşezi că n-ai fost în stare să emigrezi, că nu eşti în stare să câştigi suficient de mult încât să-ţi permiţi icre negre şi şampanie în fiecare zi şi te resemnezi cu gândul că trebuie să mănânci prost şi iefin, dacă nu vrei să ai datorii la întreţinere.

Pe urmă aprinzi lumina, iei cartofi, ceapă şi o cratiţă şi te pui pe lucru. Ca să îţi amăgeşti puţin lipsa de respect faţă de sine, poţi încerca să cureţi cartofii fără să ridici cuţitul de pe tubercul decât când coaja a dispărut dintr-o singură tăietură şi să te minţi că eşti un mare om că poţi să faci asta. După ce ai curăţat cartofii îi speli şi îi tai cubuleţe în cratiţă. Cu alte cuvinte, îi nicăţeşti (regionalism din Drumul Taberei).

Apoi îţi dai seama că eşti atât de jalnic încât îţi vine iar să plângi, deci e exact momentul propice să tai ceapa. Ceapa se taie peştişor, adică tai ceapa în doo, plasezi fiecare jumătate cu partea convexă în sus şi o tai felii. Este posibil să o fi tăiat Juliene, de fapt, dracu ştie… Oricum, e o nenorocită de mâncare de cartofi, nimănui nu-i pasă.

Ceapa nicăţită o arunci cu scârbă într-o tigaie, în care mai torni şi ceva ulei şi trânteşti şi o lingură de pastă de tomate. Dacă eşti snob, pui roşii belite de coajă şi seminte, dar să nu ne minţim, snobii nu mănâncă mâncare de cartofi…

Amesteci ceapa cu bulionul până când începe să miroasă naşpa a ceapă arsă, după care arunci amestecul în cratiţa cu cartofii nicăţiţi peste care pui şi apă de la chiuvetă.

Laşi ingredientele astea să fiarbă vreo oră, aruncând prin minutul 45 şi nişte sare, puţin piper şi Maggi sau Fuchs.

Ca să nu fie o mâncare de cartofi de tot căcatul, arunci spre final şi o frunză uscată de dafin în amestec. Cică frunza de dafin dă o savoare aparte mâncării de cartofi, dar nu bag mâna în foc. Cert e că nu trebuie să exageraţi cu dafinul, căci, după cum bine ştiţi, infuzia din această frunză provoacă avort spontan, iar consumul exagerat poate duce la moarte. Nu că viaţa menţinută cu ajutorul mâncării de cartofi ar merita trăită, dar pula mea…

În cazul în care nu sunteţi vegetarieni, în mâncarea de cartofi se poate pune şi carne, după cum urmează: Vă duceţi la magazin şi vă faceţi de căcat cerând coastele alea ieftine de porc. Apoi ajungeţi acasă şi, cu un satâr sau un cuţit mai zdravăn şi un ciocan tăiaţi coastele pe din doo.

Coastele se prăjesc în ulei şi se aruncă în cratiţa cu mâncarea de cartofi. Cu tot cu uleiul ăla gras, pentru gust.

Merge să pui şi copane de pui, după acelaşi principiu.

Mâncarea de cartofi se serveşte caldă, cu murături, dacă aveţi. Dacă vreţi să vă îngrăşaţi ca un porc, se serveşte şi cu pâine.

În cazul în care nu gătiţi doar pentru voi, vă recomand să scuipaţi în mâncarea de cartofi înainte ca aceasta să se oprească din fiert, pentru ca spuma flegmei să se disipeze.

Căci ţineţi minte, să scuipi în mâncarea unui prieten este mai puţin dureros decât să nu scuipi în mâncarea unui duşman. Şi, vorba aia, niciodată nu ştii cine vine la masă…

Poftă bună!