Povestea lui George Ion, băiatul care s-a luat la trântă cu imposibilitățile mari. Vol.2.

De la o vreme, toate femeile stăteau grămadă pe George Ion. Asta când era înconjurat de femei. Când era înconjurat de bărbați, toți bărbații stăteau grămadă pe George Ion. Când era înconjurat și de femei și de bărbați, toți stăteau grămadă unii peste alții în cârca lui George Ion. La început George Ion își zise că asta se întâmplă pentru că este atât de sexy și apreciat, dar, după ce își spuse că e cazul să fie realist, nu mai înțelese nimic.

Merse pe ipoteza că toți oamenii care nu se mai dezlipeau de el vor de fapt să tragă cu ochiul la iPhone-ul sau tableta lui. Ipoteza căzu, însă, pentru că, aproape concomitent cu noul său lipici la oameni, toate gadgeturile de care dispunea începură să funcționeze ca un cur.

Intră și mai rău în ceață când, ori de câte ori mai ieșea la alergat în Herăstrău sau la sală, toți ceilalți sportivi se adunau ciorchine în spatele său sau se opreau pe loc și continuau doar când George Ion îi depășea.

Pe lângă frământările cauzate de aceste fenomene, George Ion mai avea și alte lucruri pe cap. Dădea semne că orbește. Deși avea deja montate trei lămpi pe birou, i se părea că e întuneric ca în peșteră. Colac peste pupăză, tehnologia retina display se dovedi a fi una de tot râsul, pentru că George Ion se tot chiora la ecran și abia dacă distingea ceva în toată opacitatea aia.

Nu după mult timp, începu seria de tamponări în trafic, Toyota lui portocalie căpătând un aspect romantic de acordeon. Evident că că fiecare tamponare se petrecu în timp ce el se chiora la iPhone, însă faptul era irelevant. George Ion conducea exclusiv chiorându-se la iPhone, iar tehnic vorbind nu fusese niciodată vina lui – ăialalții intraseră în el.

Când Toyota cedă, George Ion decise să alerge zilnic spre muncă. O făcu, cum era și firesc, cu un ochi chior la drum și celălalt ochi chior la iPhone-ul montat pe un braț. Deplasarea pe trotuare de dovedi a fi mai anevoioasă decât în trafic, aproape toți trecătorii sărindu-i brusc în cale sau călcându-l pe călcâie, din spate.

Și la birou, deși nu mai vedea mare lucru, își dădu seama că toți colegii își mutaseră birourile mai aproape de al lui, ba chiar, Oana Titică, de vis-a-vis, stătea acum, practic, la biroul lui, de partea cealaltă, aproape întinsă pe blat.

Îi sări muștarul, la început, pentru că toți colegii, așa apropiați cum erau, îl acuzau că se mișcă în reluare și că, de la o vreme, înțelege greu și îi ia o veșnicie să se prindă de ce i se spune.

Îi sări și mai mult muștarul când, după o repriză de gătit și halit în redacția în care avea plăcerea să lucreze, se trezi în mod inexplicabil acoperit de sosuri, fructe de pădure, făină și pătrunjel.

Picătura care umplu paharul veni, însă, într-o dimineață când se trezi cu Mazilique în cârcă și, nu numai că aceasta refuză să se dea jos, dar mai fu nevoit și să asculte împreună cu ea, la căști, opt ore intensive de Muse, la volum maxim.

Trebui să apeleze la colegii de la Top Gear ca să o dea jos pe Mazilique cu vinciul unui Hummer. În aceeași seară, doar întinse mâna din pragul unui Mega Image și o sticlă de Jack i se lipi de palmă, apoi alergă spre garsoniera de doo camere a lui Dan-Alexandru Radu aglomerând nu numai trotuarele, dar perturbând grav și traficul de pe Iuliu Maniu, din cauza troleibuzelor care se tot urcau pe trotuar, în urma lui.

……..

Dan-Alexandru Radu tăcuse toată ziua și, după ce îl invită pe George Ion să se întindă pe canapea, ca la psiholog, continuă să tacă. George Ion îi relată toate bizareriile de care avusese parte în ultima vreme, mai luând câte o dușcă de Jack fără ca măcar să ducă sticla la gură – doar atrâgând pur și simplu lichidul din sticlă spre gâtlej.

”Cred că intuiesc care e problema”, zise Dan-Alexandru Radu, fumând o pipă și mângâindu-și barba. ”Dar ia zi, George Ion, cam în ce activități constă o zi obișnuită de-a ta”?

George Ion ridică din umeri.

”Păi cam 18 ore o ard pe iPhone sau tabletă, iar în rest o ard sportiv, făcând jogging sau mergând la sală”.

”Vezi, exact asta e problema”, zise Dan-Alexandru Radu, pufăind pedant și plimbându-se prin încăpere cu mâinile la spate.

”Vezi tu, George Ion, cunoștințele mele matematice au cam ruginit, iar nenorociții ăștia de la RCS&RDS mi-au scos Discovery Science din girlă, așa că o să-ți explic băbește, fără termeni de specialitate. Universul este guvernat de legi imuabile. Grație acestor legi, avem parte de posibilități și imposibilități. Imposibilitățile sunt și ele mai mici sau mai mari. O imposibilitate mică ar fi, de exemplu, să mergi pe apă, să transformi apa în vin sau să-ți menții geamurile curate timp de o zi după ce le-ai spălat. O imposibilitate mare ar fi, de exemplu, ca o stea gigantică să mai continue să existe după ce și-a epuizat combustibilul nuclear, motiv pentru care face implozie și se transformă în gaură neagră, atrăgând apoi, din cauza gravității sporite de densitate toată materia din jur, inclusiv lumina sau timpul. O altă imposibilitate mare, George Ion, este ca o persoană să fie atât un geek gadgetar, cât și un sportiv. Pur și simplu nu se pupă”, zise Dan-Alexandru Radu.

”Îhî… Cât crack ai pus în pipa aia?”, zise George Ion.

”Nu fi sarcastic, cinicule”, zise Dan-Alexandru Radu. ”Semnele sunt foarte clare. Atragi materia, abia mai vezi pentru că fotonii încetinesc în jurul tău, te prinzi greu și te miști în reluare pentru că distorsionezi timpul. Contradicția pe care o trăiești, imposibilitatea mare de a fi atât geek gadgetar, cât și sportiv te transformă, treptat, într-o gaură neagră”.

”Unu la mână, sunt dezamăgit de gândirea ta stereotipă referitoare la geeks și sportivi și o resping categoric. Doi la mână, dacă e așa cum spui, tu de ce poți să te plimbi, bine merci, pe lângă mine?”, zise George Ion.

”Pentru că și eu devin un fel de gaură neagră în felul meu”, zise Dan-Alexandru Radu, suflând fum pe nări, spre burta lui colosală.

……..

George Ion uită repede elucubrațiile lui Dan-Alexandru Radu și își văzu de viață, însă viața lui continua în aceeași manieră insuportabilă. În dimineața în care se trezi în pat cu vecinii de pe două etaje, îngrămădiți în jurul lui, purtându-i apoi în cârcă până în bucătărie și epuizându-și tot stocul de cafea, ca să nu fie nepoliticos față de ei neoferindu-le nimic, teoria imposibilităților mari îi reveni în minte.

Iar când în aceeași zi se întoarse acasă aducând involuntar cu el toată galeria Rapidului, smulsă din tribunele stadionului din apropiere, se văzu nevoit să accepte că teoria nenorocitului fusese corectă.

”În această situație există două posibilități”, gândi George Ion. ”Cea rezonabilă și nu prea plăcută și cea onorabilă, de pe urma căreia poți da de dracu. Posibilitatea rezonabilă ar fi să renunț fie la gadgeturi, fie la sport. Cea onorabilă ar fi să merg înainte cu stilul meu de viață, indiferent de consecințe”.

George Ion mai cântări puțin situația, apoi își aduse aminte de alegerea pe care trebuise să o facă peste vară – să voteze ”da” sau ”nu” la referendum, în condițiile în care ar fi ieșit rău chiar și dacă s-ar fi abținut de la gest. Votase da, gândindu-se că e soluția rezonabilă și regretase, după cum bine anticipase.

”Voi merge pe calea onorabilă, chit că o să dau de dracu”, își zise George Ion. Pe moment se simți mai ușurat, însă pe măsură ce trecea timpul se împovără din ce în ce mai mult. Trecu alergând/chiorându-se pe iPhone pe lângă tramvaiul 41 și se trezi că vehiculul a deraiat și și-a vărsat toți putiferii care îl urmară strănutându-i în ceafă.

La muncă nimeni nu-i mai cerea să facă ore suplimentare, dar el tot își aducea munca acasă, cu tot cu mobilier, aparatură și angajații care nu se mai puteau desprinde de el.

Situația se mai prelungi până în decembrie, când îl puse dracu să se ducă la vot și se trezi cu urne, secția de votare, alegătorii polemici în cârcă, fugărit apoi și de Poliția Capitalei pentru că colosala lui atracție gravitațională șutise și ștampila…

Apoi, în timp ce freca iPhone-ul pentru a afla rezultatele votului, făcu implozie.

………

Imediat, George Ion realiză că e destul de nașpa să o arzi într-o gaură neagră. De fapt, totul se petrecu imediat acolo, dat fiind că într-o gaură neagră nu există timp. Imediat George Ion realiză că nu are spațiu să se miște și să facă sport și că nici nu-și poate folosi iPhone-ul, dat fiind că imediat acesta, ca și el, se transformase în molecule elementare. Îi păru rău că nu apucase să dea măcar un finger slide chiar când traversase orizontul evenimentului petru a vedea dacă va emite radiație Apple…

Imediat, pe George Ion îl cuprinse un fior de admirație și groază, când, în gaura neagră, pe tronul lui alb, îl văzu pe Steve Jobs, stăpânul absolut al iadului și realiză că chiar dăduse de dracu.

”Ești cel mai promițător, dar și cel mai neascultător dintre fiii mei, George Ion”, zise imediat Steve Jobs. ”O să-ți mai dau o șansă să fii rezonabil. Și dacă ești cuminte, un iPhone6 în avans”, zise concomitent Steve Jobs. ”Mai lasă sala și outdoor-ul, gândește-te câte produse Apple ți-ai putea lua cu banii risipiți aiurea, pentru jogging”, zise simultan Steve Jobs. ”Și ca să îți dai seama că vorbesc serios și că dacă nu te astâmperi chiar o să dai de dracu, o sa te fac să treci printr-un mic purgatoriu, așa”, zise în paralel Steve Jobs.

Imediat, gaura neagră dispăru de parcă nici n-ar fi existat vreodată.

George Ion se trezi la muncă, în scaunul lui confortabil, pe care se ghemui cât mai comod. În mână avea iPhone-ul pe care îl vedea clar, după atâta amar de timp. Intră repede pe Twitter să se pună la punct cu lumea, tocmai la timp pentru a recepționa breaking news-ul zilei: PPDD câștigase alegerile parlamentare, făcând alianță cu Noua Republică, în timp ce alianța USL-PDL contesta rezultatele.

”Fii blestemat, Steve Jobs!!!”, urlă George Ion. ”iPhone șasele ăla ar face bine să fie cu adevărat revoluționar, că de nu chiar o să-mi iau câmpii”…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: