Poveste de Anul Nou IV. Iphone 666. Vol III


În dimineaţa zilei de 21 decembrie, în timp ce stăpânul absolut al iadului se foia în aşternuturile sale de un alb imaculat, Dan-Alexandru Radu se trezi excitat în aşternuturile sale verzi de mirosul unei omlete cu şuncă, acompaniat de aroma unei cafele parcă abia prăjite.

Căscă ochii mari, îşi scoase nedumerit un fir de păr lung şi blond din gură, după care sări în papuci şi merse tiptil până la bucătărie, unde găsi o gagică minionă, în chiloţi cu Hello Kitty şi cu un top roz, asortat.

„Neaţa, Bubu”, zise făptura, lipăind cu picioarele goale pe gresia lui venghe.

„Bubu?!”, medită Dan-Alexandru Radu, ferindu-se de pupătura duduii.

„Vezi că am rămas fără hârtie igienică”, îi zise femeia, aşezându-se turceşte la masa din living şi deschizând televizorul, pe MTV.

În continuare confuz, Dan-Alexandru Radu luă o gură mare de cafea, se fripse puţin, după care atacă omleta aia în ideea că dacă mănânci zdravăn trece mahmureala şi îţi recapeţi şi memoria pe termen scurt.

„Aduci şi tu sucul ăla din frigider, Bubu?”, îi zise femeia.

„Sigur că da, Gugu”, răspunse Dan-Alexandru din reflex. După care avu o străfulgerare care îl făcu să chicotească vinovat. Duduia era nevastă-sa, Lady Gaga. Aparent uitase.

Îi trânti sucul de coacăze pe masă, făcând-o pe Gaga să se uite la el voit urât, în timp ce-şi turna singură.

„Foaie verde de arac…”, apucă să cânte Dan-Alexandru Radu, până să-şi dea seama că nu e singur în casă şi să-şi înăbuşe trilul. Se întoarse în dormitor, îşi luă iPhone-ul de pe noptieră şi intră în baie. După 15 minute crăpă discret uşa:

„Gaga!! Adu şi tu nişte cur-papier”!

„Nu ţi-am zis că nu mai avem? Dă şi tu cu duşul”, îi strigă Gaga înapoi.

După alte 15 minute, Gaga deschise brusc uşa băii, se furişă pe lângă Dan-Alexandru Radu, care se bărbierea, îşi dădu chiloţii jos şi aproape provocă o explozie când cascada jetului ei lovi ochiul de apă al veceului.

Dan-Alexandru Radu rămase holbat în faţa oglinzii, cu lama de ras tremurând în timp ce raşcheta zona aia dificilă de sub nas.

„Ilie, zici că se umplu butoaiele de Bobotează”, gândi Dan-Alexandru Radu făcând, totodată, un efort suprauman ca să-şi păcălească creierul cum că de fapt nu simte mirosul ăla de amoniac care umpluse toată camera.

Într-un final, Gaga scoase un şerveţel, îşi rezolvă problema şi se pregăti să plece.

„Mie nu puteai să-mi dai unul, a trebuit să folosesc revista asta”, îi reproşă Dan-Alexandru Radu, arătându-i o publicaţie glossy de pe maşina de spălat.
„Hei, apar şi eu în revista asta”, zise Gaga, luând-o la răsfoit. Ajungând la paginile rupte, zâmbetul ei zglobiu de anticipaţie, se preschimbă într-o grimasă care exprima şocul absolut.

„Îmi pare rău, jur că nu mi-am dat seama”, se milogi Dan-Alexandru Radu, ferindu-se şi nu prea de ploaia de palme şi pumnişori care se abătu asupra lui.

„Eşti un porc, porcule!”, îi mai zise Gaga printre înjurături, ieşind şi trântind uşa.

„Măcar eu nu dau în oameni fără să mă fi spălat pe mâini înainte”, şopti pasiv-agresiv în barbă Dan-Alexandru Radu, băgându-se la duş şi săpunind vârtos părţile pălmuite.

După o jumătate de oră ieşi tiptil din baie, pregătindu-şi cutia toracică pentru a avea vocea aia bărbătească, convingătoare, menită să sugereze că viaţa e un lucru serios, deci n-are rost ca oamenii să se certe pentru lucruri aşa mărunte. Gaga însă vorbea la telefon cu o amică şi îi făcu un semn a lehamite, când îl văzu stând drepţi în faţa ei.

Dan-Alexandru Radu ridică din umeri, îşi luă ţigările şi ieşi în balcon. Până să apuce să deschidă fereastra, se încurcă ca o muscă nevolnică în plasa de păianjen a celor 12 perechi de chiloţi de-ai Gagăi, agăţaţi la uscat, pe sârmă.

„N-o să te apuci acum să-mi afumi lenjeria! Poate dai cu jăratic pe ea, că jar mănânci”!, îi strigă Gaga, cu mobilul lipit de un sân, pentru a acoperi receptorul.

„Păi şi eu unde mai fumez?”, se revoltă Dan-Alexandru Radu.

„În faţa blocului! Şi dacă tot cobori, du şi tu gunoiul”, îi zise Gaga, aruncându-i punga neagră în braţe.

Dan-Alexandru Radu coborî scările blocului, cu capul plecat. În capătul primului şir de trepte se opri şi se uită în sus, spre uşa apartamentului:

„Când te însori cu iubirea vieţii tale, corect ar fi să iei în seamă numai 50%, nu absolut toate pretenţiile nasoale ale jumătăţii tale”.

În dimineaţa zilei de 25 decembrie, Dan-Alexandru Radu stătea pe budă, uitându-se la soft porn pe iPhone 6, în încercarea de a-şi şterge din memorie prima imagine pe care o văzuse la trezire – Gaga, întinzându-se să-l pupe, cu o urdoare de mărimea unui bob de mazăre în colţul ochiului stâng. Sărise din pat motivând că face pe el şi nu ieşise din baie decât atunci când, după 45 de minute, Gaga urlase la el să deschidă uşa, că plesneşte.

Acum se afla la a doua repriză, prefăcându-se că nu aude respiraţia Gagăi de dincolo de uşă.

„Măi, ce tot faci acolo”?, veni fatal întrebarea.

„Nu pot să fac nimic, dragă, dacă stai cu urechea lipită de uşă. Lasă-mă să mă desfăşor”, îi strigă fals şi cântat Dan-Alexandru Radu, continuând, apoi, să murmure:

„Există lucruri sacre şi lucruri şi mai sacre de atât pe lumea asta. Un lucru sacru e jurământul de căsătorie, care se mai şi desface. Dar un lucru şi mai sacru de atât este momentul de linişte al omului pe budă, de care niciun muritor n-ar trebui să fie lipsit”…

„Ce faci, Bubu, îl descânţi?”, se auzi din nou vocea Gagăi.

După alte 45 de minute, Dan-Alexandru Radu îşi făcu apariţia în living, prefăcându-se vesel ca un cintezoi. Îi pică însă moaca când văzu platourile de Crăciun, de pe masă. Înfăşură o feliuţă de morcov într-o frunză de păpădie şi o molfăi răscolind printre frunzele de salată şi feliile de castraveţi de pe platou.

„N-avem şi noi nişte smântână, ca să taie greaţa”?

“Nu ziceai că te faci vegetarian”?, îi răspunse Gaga absentă.

“Ziceam că m-aş face, ceea ce e puţin diferit, dacă nu chiar diametral opus cu chiar a te face”, se bosumflă Dan-Alexandru Radu, volatilizându-se în dormitor.

„Ţi-am zis că nu mai am haina de carne, degeaba cauţi”, strigă Gaga după el.

Dan-Alexandru Radu se întoarse, se înfundă între prenele canapelei şi începu să-şi frece iPhone şasele. Intră mai întâi pe blogul personal, unde constată cu scârbă că cea mai populară postare e aia cu mâncarea de cartofi, îşi verifică cotaţiile bursiere care îl interesau, apăsă pe un link venit de nicăieri care îl duse către un articol despre sânii Sânzianei Buruiană…

Apoi intră pe Facebook, dădu un like la o Suicide Girl, strâmbă din nas la câteva poze cu căţeluşi, bursuci, arici şi foci, constată că până şi la o astfel de poză cu o pisică George Ion pleda pentru căsătoriile între persoanele de acelaşi sex sau între mai mult de două persoane de sex irelevant, apoi intră pe un link al unui articol despre Pussy Riot, care dădea un link către un cântec al Pussy Riot, pe care începu să-l asculte cu căştile pe urechi.

Pe măsură ce refrenul disonant îi picura dulce în urechi, Dan-Alexandru Radu se uita pe sub sprancenele-i flocoase la Gaga, care, ghemuită ca cochilia melcului, pe un taburet, îşi sufla în degetele de la picioare, fluturând concomitent din mâini.

Simţind privirea rasputiniană care o pârjolea, Gaga rămase crispată, câteva secunde, cu fundul mai sus decât capul, aţintind la rândul ei ochii-i italo-batracieni către Dan-Alexandru Radu.

„Acum te-apucă, când tocmai mi-am făcut manichiura, pedichiura”?

„Şi ce? Nu e ca şi cum ar trebui să alergi în patru labe”…

“Da? Ia spală tu vasele alea şi mă mai gândesc”.

Dan-Alexandru Radu se înfipse în vase, vesel acum că graţie dietei vegetariene impuse de Gaga nu trebuia să mai râcâie toate farfuriile. Apoi aproape sparse un platou, când, întorcându-se, o văzu pe Gaga verificându-i iPhone-ul.

Gaga: „Care va să zică îţi petreci toată ziua evitându-mă, iar acum că ai dat cu ochii de matracucile astea nu mai ai răbdare nici să mi se usuce oja de pe unghii”!

D-A.R.: Dar…

Gaga: „N-ai vrea să le asculţi şi în timp ce? Sau să îţi pui un poster cu ele pe tablia patului”?
D-A.R.: Dar…

Gaga: „Care e titlul ultimului meu single”?

D-A.R.: …

Gaga: „Îhî… Mă duc să mă întind. Poate duci şi tu gunoiul ăla”.

Dan-Alexandru Radu coborî scările blocului, cu capul plecat. În capătul primului şir de trepte se opri şi se uită în sus, spre uşa apartamentului:

„Măcar Pussy Riot se revoltă împotriva cui trebuie”!

Dădu să coboare şi al doilea şir de trepte, după care se întoarse cât să mai aibă uşa apartamentului în raza vizuală:

„Curvo!”

În dimineaţa zilei de 31 decembrie, Dan-Alexandru Radu fuma îmbrăcat de iarnă în balconul garsonierei sale de doo camere, sorbind din cafeaua pe care şi-o făcuse numai lui. Se trezise mai devreme, ridicase capul cât mai uşor, să vadă ce face Gaga, constatase că respiră ritmic şi profund – semn că doarme, pentru ca apoi, când să pună mâna pe iPhone 6, să o audă zicând foarte limpede:

„O să ţi-l arunc pe geam, într-o zi”…

Dan-Alexandru Radu se cutremură puţin, auzind asta. Primise iPhone şasele de la George Ion, cândva, la începutul lunii decembrie.

„E gratis, la promoţie, cu tot cu abonament. Tot ce trebuie să faci e să renunţi la Blackberry”, îi zisese. Acceptase, în ideea că dacă nu-i place, îl va vinde. Însă acum simţea că iPhone-ul e o parte din el. Chiar dacă îi adusese multe necazuri. Gaga nu se mai sfia acum să i-l verifice ori de câte ori îl scăpa din mână.

Meditând pe balcon la şanse irosite,
am văzut o pasăre zburând pe cer în cercuri infinite,
din toate sensurile pe care treaba asta poate să le poarte,
aleg să cred că pasărea se plictisea de moarte”, citise scârbită Gaga, cu două zile în urmă, una din notele lui Dan-Alexandru Radu scrise pe iPhone.

„Te crezi Porcul Celest, sau ce”, continuase, somându-l apoi să-i spună dacă îl plictiseşte, ca să ştie o treabă. Explicaţia lui cum că chiar văzuse pasărea aia nu provocă decât o nouă criză de nervi, urmată de o zi de tăcere punitivă.

„Măcar plictiseala de unul singur are loc în contextul maximei libertăţi posibile. Pe când aia în doi e ca şi cum te-ai plictisi în colivie, fără să poţi să-ţi bagi picioarele din lipsă de spaţiu”, meditase Dan-Alexandru Radu în timp ce cobora scările să ducă gunoiul.

Apoi, înainte să intre din nou pe uşă, se întorsese, mai coborâse câteva trepte, pentru a medita din nou în timp ce le urca cu repetiţie:

„Nici măcar nu arăţi atât de bine încât să-ţi permiţi să ai toane”!

Dan-Alexandru Radu strivi mucul de ţigară în ghiveciul cactusului de pe balcon, fără să-i mai pese că Gaga o să-i facă iar mizerii, ca atunci când îl prisese că aruncase în ghiveci unghiile tăiate de la picioare. Intră în casă şi începu să urmărească pe iPhone6 ştirile despre Anul Nou din Australia.

„Te-ai mai gândit, mergem la Carol 53 diseară”?, o întrebă pe Gaga după masa de prânz constând în mâncare pe praz cu măsline şi ciuperci.

Gaga, crăcănată pe canapea, în chiloţi, cu o pensetă în mână, ridică o nară a dispreţ absent.

„Vrei să cadă pereţii pe noi şi să murim de Anul Nou”?

„Nu se anunţă niciun cutremur”.

„Da, dar e suficient să treacă un camion. Plus că e concert Poetrip. Nu-mi place. Nu concep să existe muzică fără refren. În plus, sunt persoană publică, nu pot fi văzută în locuri din astea”.

„Bene, stăm acasă”, oftă Dan-Alexandru Radu, deschizând televizorul la un meci de box.

„Nu înţeleg cum suporţi să te uiţi la aşa ceva”, comentă Gaga.

„Nu-i mai dureros decât ce îţi faci tu acolo cu penseta aia”, îi răspunse Dan-Alexandru Radu.

„De parcă o fac de dragul meu, nu al tău. Vezi, asta e dovada perfectă că bărbaţii sunt fiinţe complet lipsite de empatie. Nu doar că nu înţeleg un compliment, dar se mai şi distrează uitându-se la sporturi care constau în ofense repetate, adică în acte de violenţă”.

„Nu e un act de violenţă, e un sport nobil. O mostră a esenţei umanităţii, compromisul dintre instictul firesc de a da la cap şi normele elementare de politeţe, traduse în reguli de joc”, zise Dan-Alexandru Radu, mormăind apoi în barbă:

„Măcar ne face să uităm de înfrâgerea aia totală care a făcut să ne punem în cui instictul firesc al poligamiei”.

„Trebuie să faci ceva cu obiceiul ăsta al tău de a mormăi, parcă ai fi un moş”, zise Gaga, dându-se jos de pe canapea şi întinzându-se după telecomandă. „Mut de-aici, e prea plicticos”.

„Neah”, icni Dan-Alexandru Radu, ajungând primul la telecomandă. „Dacă te plictiseşti, ia du-te tu până la frigider şi adu o bere”, mai zise, întinzând cu ochii la ecran mâna şi dându-i Gagăi un dos de palmă peste fund.

Gaga se volatiliză, pentru a se întoarce după un sfert de oră nu cu o bere, ci cu iPhone şasele.

„Ia, vorbeşte cu maică-ta”.

În locul urărilor de la mulţi ani, la care Dan-Alexandru Radu se aştepta, primi un următoarea oră şi jumătate lecţii de viaţă, de convieţuire în doi, reguli de politeţe reînoite, căci aparent gurile fuseseră răcite pe el de pomană şi ameninţarea unei intervenţii a întregii familii dacă până la vârsta asta nu ştie cum să se poarte cu o femeie.
Când termină epuizat convorbirea şi se pregătea să-i spună Gagăi că aşa ceva nu îi faci nici celui mai mare duşman, se trezi cu sacul de gunoi în braţe.

„Na! Nu-i bine să te prindă Anul Nou cu gunoi în casă”.

Dan-Alexandru Radu coborî scările blocului, punând pe fugă un grup de copii veniţi cu sorcova doar când scrâşni din dinţi la ei . În capătul primului şir de trepte se opri şi se uită în sus, spre uşa apartamentului:

„Ai şi tu dreptate, Gago!”

Când se reîntoarse în garsoniera de doo camere, constată că Gaga îşi făcea de lucru cu cactusul din balcon, aşa că îi întoarse repede spatele şi se aşeză la calculator, aşteptând din clipă în clipă să o audă ţipând indignată de mucurile de ţigară din ghiveci.

Reproşurile Gagăi întârziau, însă, astfel încât Dan-Alexandru Radu avu timp să redeschidă o ciornă şi să se apuce de scris, cuprins brusc de elen. Nici măcar nu simţi foşnetul Gagăi, care se foia acum în spatele lui.

„Poţi oricând să-ţi ceri scuze, să ştii”…

„Da, Gaga”…

„Nu zici nimic de coafura mea de Revelion”?

Dan-Alexandru Radu se întoarse şi zâmbi strâmb, încercând să nu se sperie prea tare de cactusul încorporat în părul Gagăi, de ale cărui şuviţe atârnau şi mucurile de ţigară.

„Foare original, Gaga”…

„Ce faci acolo”?

„Scriu”…

„Povestea lui Bogdan, băiatul care a pus la pământ 121 de hipsteri”, citi Gaga de pe ecran. „Scrii pe bucatarulflegmatic”?

„Îhi”…

„Încă mai scrii pe chestia aia”?

„Ei, uite, dacă te-ar interesa ce îi place lui bărbac-tu să facă, ai ştii că încă mai scriu pe chestia asta. Dar e în regulă, nu ştii tu, ştiu alţii”, zise Dan-Alexandru Radu.

„Adică ăia 50 de inşi pe zi care intră întâmplător pe blogul tău”, zise Gaga. „Uite că de ce îmi place mie să fac se interesează 50 de milioane de oameni, numai tu nu eşti printre ei. Mi-ai văzut ultimul videoclip? Ai fost vreodată la un concert?”.

„Nici nu e nevoie, Gaga”, zise Dan-Alexandru Radu. „E suficient să urmăresc ştirile mondene. Ultima oară te-am văzut sărind în mulţimea de fani, când vreo 20 de hăndrălăi ţi-au pus simultan mâna pe cur. Le-ai sunat şi lor parinţii, sau ei au voie”.

Dan-Alexandru Radu se admiră puţin, în timp ce zisese asta, întorcându-se chiar să vadă ce efect avusese asupra Gagăi această răbufnire fără precedent.

Abia în ultima clipă întrevăzu pericolul. Pupila i se contractă mai rău decât inima, contemplând hăul prostiei pe care o făcuse.

Gaga văzu remuşcarea din ochii lui Dan-Alexandru Radu, ceea ce nu o împiedică, însă, să lovească necruţător.

„Aveam simultan 20 de mâini pe cur? Cât de mare vrei să zici că-i curul meu?”

Era cinci după-amiază 2012 când Dan-Alexandru Radu o comisese. Intră în 2013 cu capul plecat şi Gaga încă împulându-l, încă insensibilă la rugăminţile lui fierbinţi de iertare, încă necredulă la toate retractările.

Artificile se stinseseră de mult, pocnitorile amuţiseră, iar Gaga încă nu terminase cu el. Abia spre trei dimineaţa îl slăbi, când o sună pe Beyoncé să i se plângă şi ei, iar Dan-Alexandru Radu profită de ocazie ca să se scurgă în dormitor şi să se bage în pat, decis, orice ar fi, să se prefacă că doarme.

„Cât o să ţină supărarea asta”, medită Dan-Alexandru Radu, cu ochii închişi. Răspunsul i se ivi limpede în mintea-i răvăşită. „Toată viaţa. A mea, cel puţin”.

Pe geam se conturau primele raze ale soarelui. Dan-Alexandru Radu văzu iPhone şasele sclipind şi luă o decizie eroică. Avea s-o şteargă în prima zi a anului, departe de Gaga şi greutatea enormă a conştiinţei curului ei de 20 de palme. Îi venea greu să facă asta, dar n-avea încotro. Îşi va vinde iPhone şasele, iar cu banii va putea trăi cel puţin două luni, până îşi va găsi ceva de lucru.

În dimineaţa zilei de 1 ianuarie, Steve Jobs, stăpânul absolut ai iadului, se trezi în aşternuturile sale de un alb imaculat gâdilat plăcut la ureche de clinchetul unei ceşti de cafea care zornăia uşor în ceaşca adusă de George Ion.

„Luaţi şi chec”, zise George Ion, primind cu mândrie mângâierea pe cap şi aprecierile pentru cafea ale tartorului.

„Mmmm, trebuie să-mi dai şi mie reţeta”, gemu cu gura plină stăpânul absolut al iadului. „Şi, cum mai merge micul tău proiect?”, mai zise Steve Jobs amuşinând şi sorbind din cafeaua aia.

„Mda, nu merge bine deloc. Nenorocitul se gândeşte să-şi vândă iPhone-ul”…

„PISICI!!!”, urlă cu voce alterată tartorul, provocând tunete, fulgere şi alte efecte speciale în jurul său.

„Îmi dau seama că am greşit, dar nu ştiu exact unde”, continuă George Ion să-şi facă autocritica. „E imposibil ca un plan personalizat de înrobire a utilizatorilor Apple prin generarea unei realităţi alternative să meargă mai prost ca unul generalizat. Lady Gaga era soluţia perfectă pentru a-l ţine în frâu, judecând după apetenţa pentru kitsch dovedită de blogul lui şi gusturile bizare la femei pe care i le cunosc. Plus că s-a confesat singur pe Facebook că are fantezii erotice cu duduia”.

FB

„Eroare de începător, George Ion”, se mai îmbună stăpânul absolut al iadului, continuând didactic. „Ce lasă omul să se înţeleagă despre el şi ce e în bibilica lui sunt două lucruri ce n-au mai nimic în comun. Şi te mai dai psiholog. Plus că ai dat programului o doză prea mare de realism. Nimeni nu vrea asta. Or cu generarea de fantezii stereotipe, n-ai cum să dai greş, decât în cazuri rare, puctuale. Flutură-i omului pe la nas posibilitatea de a avea un harem şi-ţi va mânca din palmă. La naiba, s-au creat religii în felul ăsta”, mai zise Steve Jobs, ştergându-şi mustăcioara cu un şerveţel de un alb imaculat.

„Cum merge munca de propagandă”?

„Bine, bine”, răspunse George Ion. „Nu trece o zi fără să mai generez o dezbatere pe Facebook”.

„Perfect. Clienţii noştri trebuie să ştie că e şi moral să fii căsătorit cu mai mult de o personă, ca să nu avem surprize. Şi mai insistă pe partea cu căsătoriile gay, în fond, clienţii noştri sunt preponderent bărbaţi şi trebuie să generăm o coeziune mai bună între ei, în momentul în care vom iniţia etapa următoare. Da, da, da, iApocalipsa merge bine. Încă nu şi-a dat nimeni seama. Ocupă-te de amicul tău aşa cum te-am învăţat”, mai zise stăpânul absolut al iadului, deschizând Apple TV-ul printr-o fluturare de deget pe iPhone 666.

În aceeaşi dimineaţă a zilei de 1 ianuarie 2013, Dan-Alexandru Radu se trezi gâdilat de 60 de degete de la picioare.

„Bună dimineaţa, Dan-Alexandru Radu”, se auzi un cor melodios.

„Bună dimineaţa pisicuţele mele răzvrătite”, zise şi Dan-Alexandru Radu întinzându-se cât îi permitea un pat aglomerat de trei dudui. „Ecaterina Samuţevici”, îi zise ăleia mai boccii dintre cele trei, „nu ne faci şi tu o cafea, aşa cum numai tu eşti capabilă”?

„Sigur, Dan-Alexandru Radu”, spune aceasta, sărind din pat şi ducându-se la bucătărie.

„Nadejda Tolokonnikova şi Maria Aliokina, cortul ăsta nu se stânge singur”, le mai zise celor două bunăciuni, şatena şi roşcata, aruncându-se în activitatea matinală fără să i se pară nimic nefiresc la o aşa viaţă idilică.

– va urma –

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: