Ba contează cât de lung ai părul!

Flocăraie

Am intuit că nu va fi o zi bună pentru ştiinţă încă de la ora 08:00, când am intrat într-un magazin să-mi iau ţigări şi m-am contopit în coada de muncitori care izolează termic blocurile paşnicului cartier veniţi să-şi ia peturi de Neumarkt pentru micul dejun.

Gândurile mi-au devenit şi mai negre când, în refugiul tramvaiului 41, m-am contopit şi în ceata puţoilor de clasa a douăsprezecea, probabil sculaţi din somn ca să dea bacul.

Dar m-am speriat de-a dreptul când a trecut pe lângă mine cel mai oribil bărbos de pe pământ. Slab cui, cu ochi de demon, acest domn nu avea barba neapărat lungă, cât nefirească. Neagră ca moartea şi urcată până spre albul ochiilor, barba respectivă şoca mai ales prin faptul că maximul de desime era atins la nivelul gâtului. Barba crescută pe mărul lui Adam şi contopindu-se cu părul de pe piept era lungă de vreo 7 centimetri şi creştea dreaptă şi sârmoasă în faţă, dând posesorului un aspect de pămătuf al Satanei.

Mi-am reţinut un ţipăt şi am respirat uşurat când demonul s-a scurs spre spatele refugiului. Când m-am înghesuit în tramvai, însă, agăţându-mă de bara de la mijloc şi de speranţele mele deşarte într-un viitor mai bun, demonul a reapărut lângă mine, apucându-se de aceeaşi bară cu doo mâini.

Practic, capul meu, dispus în profil faţă de demon, stătea între coatele lui satanice. Pe măsură ce tramvaiul aluneca spre iad, demonul începu să aibă un fel de convulsii (sau era împins de alţi călători, nu ştiu) cert e că diabolicul bărbos se freca cu părţile ruşinoase de şoldul meu ca un pudel de piciorul stăpânei.

Prefăcându-mă că îmi rezem mâna dreaptă de poşetă, i-am proptit demonului un cot în piept şi preţ de cinci sau şase staţii m-am străduit să ţin ştromeleacul luciferic departe de şoldul personal, chiar şi cu preţul fisurării sternului nenorocitului.

Pe la staţia Mareşal Averescu, o doamnă strivită între mine şi geamul tramvaiului a avut pretenţia să coboare, aşa că am profitat de eliberarea spaţiului şi am făcut un salt în spate, pentru ca diavolul bărbos să aibă loc să treacă mai în faţă şi să mă elibereze din strânsoarea coate-barbă-ştromeleac.

Infamul s-a conformat intenţiei mele, dar în loc să se aşeze cu barba în sensul de mers şi cu spatele la mine, s-a aşezat cu faţa la mine, barba lui demonică fiind acum la mai puţin de 10 centimetri de ochii mei holbaţi.

După ce mi-am potolit sentimentele panicoase, am profitat de curba tramvaiului spre Mănăstirea Caşin pentru a-i băga acum cotul stâng în faţă diavolului, răsucindu-mă în acelaşi timp cu vreo 120 de grade pentru a scăpa de oroare. Ghinion…

Aveam acum în faţă coama de păr alb-gălbui strânsă cu elastic a unui pensionar metalist cu chelie în faţă. Timp de o staţie n-am îndrăznit să respir. Noroc cu doamna care cerşeşte dimineaţa, în 41, pe aglomeraţie, susţinând că are hepatită cu viruşi, că s-a strecurat printre mine şi flocăraia vintage. Am profitat de busculadă şi am ţâşnit spre uşă.

După ce am coborât, m-am gândit ce mi-ar fi răspuns demonul bărbos şi pensionarul metalist cu coamă dacă le-aş fi sugerat lama de ras, respectiv foarfeca.

Cu siguranţă că ar fi băgat placa aia cu: „Nu conteaza cât de lung am parul/ Mai presus e cât si cum gândesc”.

Corect. Dar dacă gândeşti că barba purtată pe mărul lui Adam până la piept sau pletele alb-gălbui lăsate pe spinare la 60 de ani sunt sexy, probabil că nu te-ai gândit suficient de mult şi nici prea profund.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: