Povestea tenacei Iulian, fata care încă mai vorbeşte la telefonul mobil

taxifobie

După ce salvaseră Roşia Montană câteva ore, într-un marş duminical, odihnindu-şi apoi şalele la o bere în Centrul Vechi, George Ion şi Dan-Alexandru Radu continuau acum să bată la pas bulevardele bucureştene în căutarea unui taxi.

Cele chemate cu ajutorul aplicaţiilor de pe iPhone nu veneau, dat fiind că centrul oraşului era încă blocat, iar taxiurile care treceau pe lângă ei pe străduţele libere erau deja ocupate de alţi protestatari ori beţivani care se retrăgeau la casele lor.

Într-un final, ajunşi la intersecţia dintre Dem I. Dobrescu şi Magheru, cei doi depistară un taximetrist care îşi scrâşnea furios măselele în oglinda retrovizoare, iar la întrebarea dacă este liber acesta le comunică mai întâi că îşi bagă pula, după care îi invită pe bancheta din spate.

După ce făcură cunoştinţă, taximetristul le mărturisi că pula şi-o bagă în Iulian, clientul care îl chemase acolo, deşi Magheru era blocat, arătându-se dispus să-l lase pe respectiv baltă şi să le stea lor la dispoziţie.

Când să demareze, însă, uşa locului mortului fu deschisă de o jună care vorbea la telefonul mobil.

„Tu eşti, bă, Iulian?”, o întrebă taximetristul.

„Nu, adică da”, răspunse tânăra făcând un gest relativ cu mâna liberă şi continuând să vorbească la telefonul mobil. „Vreau în Drumul Taberei”, mai zise ea, uitându-se curioasă la George Ion şi Dan-Alexandru Radu de pe bancheta din spate.

„Stai, bă, liniştită că nu te violează nimeni, ăştia doi sunt prietenii mei. Doar că o să facem un mic ocol”.

Tânăra continuă să vorbească la telefon în timp ce taxiul se avântă în noapte. Şoferul îşi mai băgă pula o porţiune de drum, forţând Loganul la 110 km/h, fumă două ţigări, opri la un stop pe trecerea de pietoni, după care se calmă şi începu să rânjească cu bale către tânăra care continua să vorbească la telefon.

„Bă! Vezi semaforul? Ştii să deosebeşti roşu de verde?”, i se adresă lui Dan-Alexandru Radu. „Atunci stai cu ochii pe el şi spune-mi când e verde”, mai spuse taximetristul, continuând să bălească pe genunchiul stâng al pasagerei de pe locul mortului, care continua să vorbească la telefon.

„Bă, asta e îndrăgostită, bă”, îi strigă lui Dan-Alexandru Radu, după o altă porţiune de drum, şofând cu capul întors.

„Bă, tu, ăstalalt, cobori aici că eu fac stânga”, mai zise şoferul, făcându-i vânt din taxi lui George Ion într-o intersecţie situată cam la un kilometru de casa lui.

Taxiul continuă să alunece în noapte, timp în care şoferul, plictisit de radioul dat la maxim, îl închise şi începu să cânte chiar el, făcând rime obscene cu numele străzilor şi dând ocazional coate junei care continua să vorbească la telefon.

„Eu o să cobor la Favorit”, zise Dan-Alexandru Radu, când taxiul pătrunse cu scrâşnet de cauciucuri în curba străzii Sibiu.

„Nu, nu cobori la Favorit”, zise taximetristul, trecând pe roşu.

Duminica următoare, George Ion, îmbrăcat la patru ace, se foia pe locul mortului într-un taxi Cobălcescu, în drum spre cea mai trendy nuntă a anului.

Taximetristul strâmbase din nas când auzise că trebuie să meargă în Otopeni, însă se transformă într-o reprezentare antropomorfă a scârbei când George Ion îi întinse 25 de lei pentru cursa care făcuse 22.

„Eu fac drumul înapoi doar pentru trei lei?”, întrebă într-un final.

Faptul că George Ion îi mai întinse un leu, nu păru să-l consoleze. Luă bancnota, presără nişte tutun pe ea, o rulă pe lat şi umplu habitaclul de fum verde.

„Hai să-ţi explic ceva”, zise taximetristul, blocând uşile maşinii. „Nu e vorba de bani. E vorba de un principiu. Puteam să refuz cursa, pentru că nu câştig nimic de pe urma ei. Dar te-am luat pentru că am inima bună. După cum văd eu lucrurile, ţi-am făcut o favoare. Genul ăsta de om sunt eu. Tu ce gen de om eşti? Tu mi-ai face mie o favoare”?

Taximetristul se posomorî şi mai tare când îl văzu pe George Ion întinzându-i cinci lei.

„Nu la asta mă gândeam”, zise taximetristul, băgând cu tristeţe bancnota în buzunar. „Am nişte covoare de bătut. Te aştept mâine”, zise şoferul, notându-şi adresa pe un bileţel şi eliberându-l pe George Ion în natură.

„Să ştii că dacă nu vii eşti un căcănar”, îi mai strigă din fugă, după ce întorsese maşina pe linia continuă.

În seara aceea, profitând de faptul că toată lumea e prea ocupată să danseze la nuntă ca să îi reproşeze că o arde excesiv pe iPhone, George Ion se răcori înjurând taximetriştii pe Facebook şi comentând apoi pe seama nesimţirii acestei categorii cu alţi păţiţi.

A doua zi, după ce se felicită că nu e prea mahmur şi începu să-şi împăturească hainele de nuntă aruncate neglijent pe podea, îl pufni râsul descoperind bileţelul cu adresa taximetristului.Râsul îi pieri, însă, în timp ce îşi bea cafeaua. Se gândi că îşi pierduse multe nopţi şi ore din programul de muncă apărând cauza LGTB, a romilor sau a poliamoriştilor pe diverse forumuri, căpătând astfel o reputaţie de tolerant progresist doar pentru ca aceasta să fie acum pusă în pericol de o eventuală acuzaţie de taxifobie. Sigur că ar fi putut să o demonteze, la o adică, cu argumente subtile, dar… Taximetristul ăla l-ar fi înţeles? Şi-ar fi putut da seama ce gen de om e el?

George Ion îşi termină cafeaua şi constată că nu poate să-i priască nimic atâta timp cât există cineva pe lumea asta care are o părere proastă despre el. În cele din urmă se urcă în Toyota lui portocalie, pe care o făcuse de râs de atâtea ori pe diverse reţele de socializare, se chinui un sfert de oră să o pornească, după care se se îndreptă spre casa taximetristului, rugându-se să nu rămână iar brusc fără ulei…

….

„My nigga’”, se entuziasmă taximetristul când îl văzu pe George Ion la uşă. „Asta e covorul, ăsta e bătătorul, în spatele blocului e o bară de bătut covoare. Te-aş ajuta şi eu, dar vorbesc cu un amic pe mess”.

George Ion simţi că-i crapă puţin vertebra aia deja deformată de un accident de bicicletă din copilărie când luă covorul în cârcă, însă îi fu ruşine să se vaite. Apelă la o pensionară care îl ajută să urce covorul pe bară, apoi începu să-l bată mai întâi cu nervi, apoi cu plăcere.

Exerciţiul fizic îi făcea bine. Starea lui de spirit era şi mai bună. Care dintre prietenii săi se putea lăuda cu mai multă virtute ca el? Cine, vrodată, va mai îndrăzni să-i dea peste nas cu orice când va povesti aventurile lui de bun samaritean?

Plin de praf, cu covorul curat în spinare, George Ion bătu triumfător cu piciorul în uşa apartamentului taximetristului.

„Da, să trăieşti, lasă-l jos”, zise şoferul deschizând uşa. „Auzi”, îi mai zise lui George Ion, care se freca acum pe şale întrebându-se dacă îl doare suficient de tare încât să se teamă că ar fi hernie, „te pricepi la calculatoare”?

„Pff”, pufni George Ion.

„Mi-a trimis un amic un filmuleţ prin transfer.ro şi nu ştiu să-l dezarhivez”.

„Dă încoace”, zise George Ion şi, după ce dezarhivă şi porni filmuleţul, încremeni în timp ce taximetristul se apropie vesel de monitor cu o pungă se seminţe şi un pet de Noroc.

Hai, bă, intră odată în cadru!”, se auzi o voce imperioasă în boxe. Ecranul calculatorului se umplu de faţa rotundă şi posacă a lui Dan-Alexandru Radu.

Înregistrează”?

Da, bă, da! Nu vezi beculeţul roşu? Ştii să deosebeşti roşu de verde? Hai, mergi spre pat!

Mda…. Ştiţi, când am fost de acord să fac reclama asta pentru Pelicanul ca să vă răsplătesc favoarea de a mă fi luat în maşină, mă gândeam că vorba doar de un testimonial. Nu ştiu dacă mă avantajează abordarea asta”…

Lasă, bă, regia pe seama mea. Auzi!? Nu ţi-am spus să intri în cadru aşa cum ai venit pe lume? Tu ai venit pe lume cu şosete în picioare”?

Ştiţi, mă inhibă nuditatea totală”.

Ce vorbeşti, bă! În artă nu trebuie să existe compromisuri! Hai, ţine minte ce-am vorbit, bagă metoda Stanislavski, dar ţine tot timpul cont că te filmez din unghiul ăsta”.

Camera îl urmări pe Dan-Alexandru Radu până la un pat unde stătea lungită pe burtă o tânără care vorbea hlizindu-se la telefonul mobil.

Ce fac acum”?

Fă, bă, ca pelicanul!”

Ga-ga-ga-ga-ga”, făcu Dan-Alexandru Radu, sărind cu picioarele pe spinarea tinerei care continua să vorbească la telefonul mobil.

 …..

George Ion se dezlipi îngrozit de ecran, refuză seminţele oferite de şofer, şi o luă la fugă spre ieşirea din apartament.

„Ce-ai, fraiere, nu-ţi place pornachele?”, strigă după el taximetristul. „Auzi, să vii şi mâine că vorbisem de mai multe covoare”…

Refugiat în Toyota lui portocalie, George Ion se căi că o făcuse de râs pe toate reţelele de socializare şi îşi promise să o ia cu el peste tot, chiar dacă asta însemna că nu mai putea să bea niciodată seara, în oraş.

Nici Iulian nu bea seara, în oraş. Ea doar vorbea în continuare la telefonul mobil.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: