Poveste de Anul Nou V. Lovitura de palat a bucătarului flegmatic

Antobaseponta

Pe măsură ce aburii ceţii împresurau Palatul Cotroceni, în seara zilei de 31 decembrie, Dan-Alexandru Radu, întins lat pe un trotuar sub statuia leului din apropiere, simţea în nări miros de porc pârlit.

Mirosul îi aduse în minte imagini generice, de ospăţ carnivor, însă aminitiri ceva mai importante pentru el, cum ar fi: cine este, unde este şi cum a ajuns acolo păreau să fi dispărut din creierul lui.

Deschise ochii şi, prin ceaţa demnă de cod galben, văzu pe trotuar, în jurul lui, mucurile mai multor pocnitori de calibru destul de mare. Îşi dădu cu o mână prin părul tuns periuţă şi constată că e oarecum pârlit. Lăcrimă puţin, intuind cât de ridicol era ceea ce se întâmplase. Lacrimile lăsară dâre prin funingina care îi acoperea faţa. 

„Faza asta cu amnezia a fost folosită atât de des într-o grămadă de poveşti de căcat încât sunt convins că nu o să mă creadă nimeni dacă pomenesc de ea”, îşi zise Dan-Alexandru Radu, care, după ce se ştersese pe faţă cu un şerveţel umed găsit în ceea ce cu dezamăgire constată că e poşeta lui, o luă la pas spre Palatul Cotroceni.

„Totuşi cine naiba şi unde sunt”, se mai întrebă el, încă ezitând să apeleze la ajutorul jandarmilor care buzunăreau nişte jurnalişti la intrarea în palat. Fix în momentul ăsta, auzi o exclamaţie: 

„Să-mi bag pula! Bucătarul flegmatic! Ţi-au stricat şi ţie Revelionul? Hai, ne vedem înăuntru”!

Junele cu păr des, sculat şi rebel care spusese aceste vorbe uitându-se în direcţia lui, dispăru pe uşa palatului.

„Dumneavoastră sunteţi bucătarul? Păi hai, domnule, că într-o oră vin ăia doi”, îl luă în primire pe Dan-Alexandru Radu un paznic.

Fără să apuce să protesteze, Dan-Alexandru Radu se trezi împins în ceea ce văzu că e o anticameră curţii palatului. Grupul de fotografi, cameramani şi putători de microfoane străbătuse deja curtea şi se scurgea acum în clădirea principală din dreapta.

„Buletinul şi la detector”, îi zise alt paznic mai acru din anticameră.

Dan-Alexandru Radu se scotoci o vreme în poşetă, după care ridică din umeri.

„Nu-l am”.

„Hai, noi să fim sănătoşi”, zise primul paznic. „Am cuvântul tău de onoare că nu eşti terorist”?

Dan-Alexandru Radu ridică din umeri. Trecu prin detectorul din faţa lui, care începu să ţiuie.

„Băi, nene”, se enervă al doilea paznic. „M-aţi căpiat cu pocnitorile voastre”. Se ridică şi, buzunărindu-l pe Dan-Alexandru Radu, scoase câteva petarde pe care le aruncă într-un coş. După care îi luă şi telefonul şi făcu acelaşi lucru.

„Bucătăria e imediat pe stânga. Chelnerii o să vină mai târziu, până atunci eşti pe cont propriu. Dă-i bice că acum vin şi ăia doi”!

Paznicul se uită o vreme la Dan-Alexandru Radu, care se îndrepta abulic către clădirea din stânga, după care îl însoţi pe colegul său în afara palatului, la o ţigară.

„Alo, domnu’, nu aveţi voie să staţionaţi aici”, îl luară cei doi în primire şoferul blond, tuns periuţă, al unui Seat alb, parcat chiar în faţă.

„Cinci minute, şefu, aştept un amic să mergem la o petrecere de Revelion. Trebuie să apară”.

„Sună-l şi tu şi zi-i să vină în altă parte. Aici nu puteţi să staţionaţi”.

„Păi îl tot sun, dar nu răspunde. Şi mai are şi toate pocnitorile la el”.

„Ghinion, aici nu puteţi staţiona. Trebuie să vină o coloană oficială”.

Şoferul blond demară cu telefonul la ureche. Întorşi în anticameră, cei doi paznici găsiră telefonul lui Dan-Alexandru Radu zbârnâind. Unul din ei dădu să-l închidă, însă se dezechilibră şi trânti aparatul de pământ, făcându-l ţăndări.

„Căcat! Daune totale”, constată acesta. „Meh, oricum era o gioarsă. Îi dau 50 de lei şi aia e”…

……………..

Ajuns în bucătăria palatului, Dan-Alexandru Radu se prinsese deja că este bucătar şi că trebuie să gătească pentru invitaţi importanţi care urmau să apară în această vilă de fiţe. Nasoal era nu doar că nu-şi amintea cum îl cheamă şi cine este, dar şi că nu-i venea în cap nici măcar o reţetă de mâncare.

Apoi îi înflori un zâmbet când, la tejgheaua dintre bucătărie şi ceea ce păra a fi sala de mese a unei cantine, văzu un PC vechi, pe care îl deschise şi un televizor cu tub catodic lângă el, cu care făcu acelaşi lucru.

„Junele respectiv mi s-a adresat cu apelativul bucătarul flegmatic”, îşi zise Dan-Alexandru Radu, după ce deschise o pagină Google. Tastă bicisnicele cuvinte şi intră pe blogul care îi apăru la primele rezultate. Se uită la rubrica celor mai citite articole. Pe primul loc era „Povestea aventurilor erotice ale lui Dan-Alexandru Radu în context deltaic”.

„De ce m-ar interesa aventurile erotice ale acestui Dan-Alexandru Radu?”, îşi zise Dan-Alexandru Radu, trecând mai departe. „Cum se face iahnie de fasole”, citi din nou. „Hm, chiar sunt bucătar”, îşi zise, memorând repede reţeta şi alergând spre o debara a bucătăriei unde găsi fasolea boabe pe care şi-o dorea.

În timp ce culegea neglijent pietricelele din boabe şi arunca fasolea într-o cratiţă cu apă de la chiuvetă, pe ecranul televizorului de pe tejghea curgea crawl-ul: „Coabitarea, ultima şansă! Ponta şi Antonescu fac Revelionul la Cotroceni, cu preşedintele Băsescu”!

Ignorând total televizorul, Dan-Alexandru Radu mai aruncă o privire pe blog, la cele mai citite articole:

„Povestea lui Octav, băiatul care şi-a băgat pula… Cine o mai fi şi ăsta”, se întrebă uitându-se absent la agitaţia de pe ecranul televizorului şi la ceea ce păru a fi un ciuf de păr cunoscut, care apăru pentru o secundă, în prim plan.

„Să-mi bag pula”, exclamă junele cu păr des, sculat şi rebel, înşfăcându-şi camera şi repezindu-se să-i imortalizeze pe Ponta şi Antonescu care intrau pe uşă.

„Foto jos”, auzi apoi replica. Trase mai întâi o rafală de poze, după care se întoarse şi înjură printre dinţi cameramanul în al cărui cadru intrase.

Între timp, Dan-Alexandru Radu se pregătea să ia iahnia de fasole de pe aragaz. O ultimă indicaţie a reţetei de pe blog îl nedumerea, aşa că simţi nevoia să mai verifice odată. Textul era însă clar, negru pe alb. Ridică iar din umeri, după care se aplecă peste cratiţa cu iahnie, horcăi cu putere şi flegmă cu nădejde. Efortul acesta îi dădu puţin organismul peste cap, pentru că imediat după flegmă dădu într-o tuse ale cărei expectoraţii umplură camera de miros de praf de pocnitoare.

„Sper să fie gata masa, că altfel am belit-o! Ăia doi deja întreabă de mâncare”, intră brusc un chelner în bucătărie.

„Iat-o”, zise Dan-Alexandru Radu, întinzându-i iahnia de fasole şi ştergându-se apoi la gură şi la nas.

Chelnerul rămase o clipă cu cratiţa de iahnie în mână, holbându-se perplex.

………….

BREAKING NEWS, B1 TV: „Masă tradiţională la Cotroceni. Preşedintele i-a primit pe liderii USL cu iahnie de fasole”.

BREAKING NEWS, Antena 3: „Băsescu trage la fasole! Ultima nesimţire a preşedintelui demis”.

BREAKING NEWS, România TV: „Ce şi-a tatuat Babi Minune sub buric întrece orice imaginaţie”.

Dan-Alexandru Radu, care zapa la televizorul mic de pe tejghea, se resemnă cu gândul că nu avea să găsească desene animate la ora aia târzie şi lăsă pe un post de ştiri. Imaginile îi arătau pe Ponta, Antonescu şi Băsescu cu câte o farfurie de iahnie în mână, discutând cordial, într-un colţ din sala Unirii a Cotroceniului.

După cum vedeţi în spatele meu, cei trei politicieni discută cordial în timp ce savurează acest meniu surpriză – iahnie de fasole”, se mai auzi vocea unei reporteriţe din difuzorul televizorului.

Victor Ponta mai înghiţi câteva boabe de fasole şi, în timp ce rânjea bonom pentru camerele de luat vederi i se adresă preşedintelui printre dinţi:

Vreau să vă mulţumesc, domnule preşedinte, pentru invitaţia de a trece împreună în noul an. Ca Viorel cel instituţional vă doresc multă sănătate şi bucurii, alături de cei dragi. Ca Viorel cel de pe terenul de baschet, însă, îmi doresc să vă văd în gură şi cu un cârnăcior pe lângă iahnia aia”.

Hai sictir”, zise preşedintele, dezvelindu-şi strungăreaţa într-un zâmbet care făcu ca toată Sala Unirii să se umple de bliţurile fotografilor. „Ia fă tu ca un pisoiaş şi linge-te singur în cur ca să-ţi treacă greaţa de fasole”.

Crin Antonescu crănţăni sfios un bob de fasole şi, după ce se împăună puţin, de parcă ar fi vorbit de la prezidiul Academiei, glăsui:

Sigur, fasolea este o mâncare tradiţională, nu zic, n-am nimic cu tradiţia, chiar şi liberalii au valorile lor fixe, valori fixe bunăoară şi în sensul că sunt limitate la locul lor, tocmai ca să facă loc şi altor valori, de progres, de deschidere, bunăoară fasolea şi lintea nu se exclud, şi dacă nu vorbim de excludere aici, de ce n-am include în meniul cu iahnie şi o icră neagră, un somon, fie el afumat sau nu, nicio aluzie, domnule preşedinte”…

Coae”, glăsuiră în cor Ponta şi Băsescu, „ia-ţi dracu’ un consilier pe probleme de comunicare”.

……….

B1 TV: „Urmează – Mesajul de Anul Nou al preşedintelui”.

Antena 3: „Urmează – Ce minciuni mai spune Băsescu”

România TV: „Urmează – Ce crede Corneliu Vadim Tudor despre tatuajul lui Babi Minune”.

Dragi români”, lăsă preşedintele să i se rostogolească vorbele din gură. Înainte să continue duse o mână la buze şi îşi reţinu o râgâială.

Vreau ca anul care vine să fie un an al unităţii, al solidarităţii”, continuă preşedintele. Din spatele lui se auzi un pârâit. Viorel Ponta se înroşi discret la faţă. Antonescu ridică fruntea spre tavan, încreţind nara.

Să lăsăm în sptate dezbinarea”, continuă Băsescu, după care se poticni şi-şi reţinu o altă eructaţie.

……………

Crawl B1 TV: „Preşedintele Băsescu, discurs emoţionant de Anul Nou”

Crawl Antena 3: „Băsescu, beat şi în seara de Revelion?”

Crawl România TV: „Uluitor! Paula Iacob îi ia apărarea lui Babi Minune”

 Discursul preşedintelui continua fără o direcţie clară, pe măsură ce atât el, cât şi Ponta şi Antonescu în spatele lui transpirau abundent şi îşi schimbau culoarea tenului din roşu, în verde, în foarte alb, în foarte albastru.

Fără să fi spus ceva concret, preşedintele fu întrerupt de dangătul unei pendule. Pe ecranele televiziunilor ceasurile arătau 10 secunde până la Anul Nou.

Zece… 

Băsescu ului asistenţa refuzând paharul cu şampanie adus de un chelner;

Nouă… 

Crin Antonescu dădu să ia microfonul şi să se adreseze ţării, dar fu împiedicat de o crampă la stomac;

Opt…

Viorel Ponta roşi din nou, acum ceva mai vizibil, făcându-i pe Antonescu şi Băsescu să se întoarcă spre el indignaţi;

Şapte…

Băsescu putu fi auzit înjurând şi întrebând un chelner cine a avut ideea de a servi iahnie la masa de Anul Nou;

Şase…

Crin Antonescu îl întrebă pe Băsescu unde ar putea să se întindă câteva minute;

Cinci…

Viorel Ponta întrebă unde este toaleta;

Patru…

Dangătul pendulei abia acoperi un alt pârâit. Crin Antonescu, începu să tuşească agresiv înspre Ponta;

Trei…

Crin Antonescu se apucă de Viorel Ponta, mărturisind că îi este rău;

Doi….

Viorel Ponta se apucă de Traian Băsescu, zicând că nu se mai poate abţine;

Unu…

Traian Băsescu duse mâna la gură, în timp ce venele de pe chelia verde se încordară la paroxism;

2014!!!

Traian Băsescu: „Bleaaaaa”….

Viorel Ponta: „Bleaaaaa”

Crin Antonescu: „Bleeee… îndeobşte, bunăoară… aaaaaa”…

Ecourile vomei umplură Sala Unirii din Palatul Cotroceni. Pentru a nu da rău la camere, cei trei politicieni se întorseseră unul spre altul, ţinându-se de umeri ca într-o horă şi ţintind fiecare pantofii celulalt.

Ecranele televizoarelor se umplură de BREAKING NEWS gălbui-portocaliu.

……………..

Amintirile încă nu se limpeziseră de tot în capul afectat de petarde al lui Dan-Alexandru Radu, însă chiar şi aşa rătutit cum era îşi dădu seama că fasolea gătită de el fusese cea care băgase în convulsii măreţii politicii româneşti, care borau acum în direct la tv.

Încercase să fugă pe poarta pe care intrase în palat, însă când să se strecoare auzise alarma sunând şi o luase în partea opusă, ascunzându-se, o vreme, după boscheţii golaşi ai grădinii. Îl răzbise însă frigul, după o vreme, şi se strecurase în palat, pe o scară dosnică, care dădea spre un coridor intim.

Apartamentul prezidenţial”, citi pe o uşă şi intră fără jenă, considerând că preşedintele trebuie să fie la Elias acum, deci nu are cum să ajungă aici.

Băsescu întradevăr fu analizat la sânge, împreună cu partenerii săi de suferinţă Viorel şi Crin. La fel şi iahnia de fasole, al cărei autor rămase necunoscut, negăsindu-se nici buletinul său la intrare şi niciun alt indiciu în telefonul prea spart pentru a fi recompus. Bucătarul real care fusese chemat să gătească pentru cina de Anul Nou ajunsese la rândul său în spital, în seara aceea, fiind lovit pe trecerea de pietoni de la Grădina Botanică de un Seat alb al cărui şofer blond conducea cu telefonul la ureche.

După analize, atât în stomacurile celor trei măreţi ai politicii, cât şi în fasole nu se găsi nimic anormal, în afară de o cantitate minusculă de sulfat de cupru şi cam suspect de multe glicoproteine şi enzime a căror origine n-a putut fi stabilită.

Spre dimineaţa primei zile din an, când ieşea din curtea Palatului Cotroceni în portbagajul unui Fiat 500, Dan-Alexandru Radu îşi recăpătase memoria complet. Ba mai mult, amintirilor vechi li se adăugaseră şi unele noi, greu de uitat.

Când intrase în apartamentul prezidenţial fusese oarecum uimit să dea de o milfă blondă de maxim 40 de ani, într-o rochie de mireasă, care dormita pe un şezlong.

Tu cine eşti”, îl întrebase milfa.

Dan-Alexandru Radu ridicase din umeri.

Mă plictisesc. Vrei să jucăm poker pe dezbrăcate?”, continuase milfa.

Cu toate că Dan-Alexandru Radu intrase confuz şi amnezic în noul an, în situaţia aceasta nu se dovedise a fi şi fraier.

One response to this post.

  1. frumos articol😉

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: