Cum se fac cartofii prăjiţi

Înainte să faceţi cartofi prăjiţi, trebuie să stabiliţi mai întâi dacă sunteţi cu adevărat un om matur, ori, în ciuda anilor acumulaţi, aţi rămas la un stadiu infantil de gândire şi comportament.

Acest lucru poate fi făcut foarte uşor în felul următor: Mergeţi până la biblioteca personală sau până la cea mai apropiată librărie, puneţi mâna pe primul volum din „1Q84” de Haruki Murakami, deschideţi cartea la pagina 149 şi citiţi următoarea frază:

„Cei doi coborâră într-o gară numită Futamatao„.

Dacă reuşiţi să citiţi acest pasaj fără să vă manifestaţi pueril, înseamnă că sunteţi un om matur, iar cartofii prăjiţi nu sunt pentru dumneavoastră. Dacă din contră, vă surprindeţi chicotind ca un puber concupiscent de 11 ani, atunci puteţi face cartofi prăjiţi fără mustrări de conştiinţă.

Toate aceste precauţii sunt necesare deoarece cartofii prăjiţi sunt atât de nocivi sănătăţii voastre, încât doar faptul că acest fel de mâncare e preferat de copiii din întreaga lume, iar voi înşivă sunteţi un copil împănat în grăsimea trupului unui adult, poate justfica prepararea şi consumarea lui.

De asemenea, mai târziu în viaţă, când diabetului zaharat, obezităţii morbide şi hipertensiunii arteriale de care veţi suferi li se vor mai adăuga şi cancerul la colon, în momentul în care rudele vă vor reproşa că muriţi şi îi lăsaţi de izbelişte, veţi putea invoca faptul că imatur fiind, n-aţi ştiut care sunt consecinţele dietei bazate pe cartofi prăjiţi.

Cum se fac efectiv cartofii prăjiţi:

Pentru a pregăti cartofi prăjiţi aveţi nevoie de următoarele ingrediente:

1) Cartofi;

2) Ulei.

Experţii culinari recomandă folosirea cartofilor roşii pentru cartofii prăjiţi, dar puteţi pune acest sfat pe seama dorinţei lor de a epata. În realitate, atât cartofii roşii, cât şi cei albi au cam acelaşi gust grosier şi se gătesc la fel de repede. Plus că, luaţi din piaţă, cartofii sunt atât de plini de noroi şi jeg, încât culoarea lor e oricum greu de desluşit.

Pentru a putea fi prăjiţi, cartofii trebuie să fie mai întâi curăţaţi de coajă. Pentru a evita să vă umpleţi mâinile de noroiul stratificat pe tuberculi, obţinând astfel un look de ţăran sau călător al tramvaiului 41, este bine ca mai întâi să spălaţi cartofii ăia sub jetul de apă călâie de la chiuvetă.

Odată cartoful spălat, luaţi un cuţit şi încordaţi bărbăteşte bicepsul, ţinând instrumentul cât mai nemişcat. Împingând gentil tuberculul în lamă, efectuaţi o incizie oblică cât să pătrundă ascuţişul pe sub coajă, dar nu în miezul cartofului. După acest prim şi cel mai important pas, nu vă rămâne decât să rotiţi tuberculul în aşa fel, încât, treptat, toată coaja să fie belită prin aşchiere.

Există şi metoda, ce-i drept mai eficientă, de a ţine cartoful nemişcat într-o mână şi a roti cuţintul pe sub coaja lui cu cealaltă mână, însă în acest fel creşte riscul de a vă tăia degetele.

În fine, după ce aţi curăţat doi sau trei cartofi şi i-aţi spălat de jegul rămas, urmează operaţiunea şi mai delicată de nicăţire.

A nicăţi este un regionalism din Drumul Taberei care înseamnă tăierea în bucăţi mărunte a unui produs, de regulă alimentar.

Cartoful se nicăţeşte după un tipar specific, deci nu mai daţi scroll în jos oripilaţi că textul este lung, ci concentraţi-vă la aceste instrucţiuni.

Înfigând cuţitul hotărât şi cu forţă moderată în cartof, tăiaţi pe lung, de la un pol ţuguiat la celălalt pol ţuguiat, o felie cu grosimea de un centimetru. Apoi repetaţi operaţiunea tăind alte felii de un centimetru în acelaşi fel, până când tot cartoful a fost redus la o serie de cinci sau şase astfel de felii. După asta, luaţi fiecare felie în parte şi, introducând iarăşi cuţitul către polul ţuguiat al feliei, tăiaţi de sus în jos, la intervale de un centimetru, până când obţineţi bucăţelele alea oarecum paralelipipedice de cartof.

După ce în recipientul de nicăţit aveţi doar aceste pseudoparalelipipede tuberculoase, este timpul să le clătiţi din nou cu apă, pentru a elimina amidonul acumulat şi împiedica cartofii să se lipească unii de alţii în tigaie.

Nici aruncatul cartofilor în tigaie nu este atât de simplu pe cât ar părea. Tigaia trebuie să fie umplută cu ulei (fie uleiul găsit deja în tigaie de la prăjeli anterioare, fie de-ăla nou, din sticlă) suficient de mult încât cartofii pe care îi aruncaţi acolo să fie acoperiţi de respectivul lichid.

Experţii culinari spun că uleiul trebuie să fie suficient de încins încât atunci când aruncaţi cartofii, aceştia să producă instantaneu bulbuci în ulei. Experienţa personală mi-a demonstrat, însă, că cartofii se vor prăji şi dacă nu este uleiul încins când îi arunci în tigaie, deci nu ştiu ce să zic…

Cartofii se lasă între cinci şi şapte minute la prăjit. Se recomandă pătrăcălirea lor la intervale de două minute (a pătrăcăli este un regionalism din Drumul Taberei care înseamnă agitare sau amestecare moderată). Prin pătrăcălire vă asiguraţi că cartofii nu se vor lipi prea tare între ei.

După ce cartofii capătă o nuanţă de galben pronunţat, este semn că sunt gata şi trebuie scoşi. Dacă din galben pronunţat au devenit maro închis sau negri, e semn că aţi mers prea departe cu prăjirea.

Şi cu asta, gata, aţi făcut cartofi prăjiţi!

Cartofii se scot din tigaie cu paleta sau furculiţa (în funcţie de cât de uleioşi îi preferaţi) şi se mănâncă cu pâine, usturoi sau ketchup.

Dacă gătiţi cartofi prăjiţi pentru un neprieten, puteţi scuipa peste ei cu grijă la scoaterea din tigaie, pătrăcălindu-i apoi pentru ca sputa să nu sară în ochi, ci să pară o urmă fină de clăbuc al unui ulei mai vechi.

Poftă bună!