Povestea Andrei, fata care ştia cum se insuflă spiritul performanţei în oameni

A doua zi, vineri, după ce un scârţâit agresiv de roţi se auzi în toată Floreasca, Andra intră în birou păşind ceva mai apăsat ca de obicei, cu fusta ei lalea fâlfâind ca în filmele cu karatişti. Câteva guri rămaseră căscate, căci, ca niciodată, Andra nu se mai opri să zică câte o vorbă bună fiecărui coleg. Doar Titicăi îi aruncă o privire care o făcu pe aceasta să chicotească, pentru ca apoi să încreţească nara a dispreţ când dădu cu ochii de George Ion. George Ion umbla ca un zombie, absorbit de iPhone, când se ciocni de ea, intrându-i cu capul între sâni. Andra îşi dădu seama că accidentele astea devin deja cam dese, iar nara ei se încreţi şi mai mult a dispreţ. George Ion chicoti ghiduş, fără să remarce dispoziţia proastă în care se afla Andra. Apoi se lansă într-o serie de lamentaţii despre cum îl doare spatele şi ce febră musculară are de la alergarea de ieri.

Lamentaţiile de azi ale lui George Ion erau doar un alt episod dintr-o serie care începuse cu săptămâni în urmă. Tot biroul redacţiilor reunite unde Andra, Oana Titică şi George Ion aveau plăcerea să lucreze aflase că George Ion are un prieten obscur, pe nume Dan-Alexandru Radu, care, cândva spre sfârşitul verii, se apucase să alerge. George Ion suferise ca un câine, în ziua aceea, văzând avalanşa de like-uri pe Facebook pe care Dan-Alexandru Radu le primise când făcuse anunţul convertirii sale de la o viaţă de trântor la una de yuppie.

George Ion, care debifase alergatul de pe lista activităţilor sale de yuppie din cauza unor dureri de spate, jurase în ziua aceea să se reapuce de alergat, considerând că like-urile alea stau cel mai bine pe wall-ul lui, nu pe al altora. Decizia sa de a se reapuca de alergat fusese atât de puternică, încât, timp de două luni ameninţă pe toată lumea că o va face, fără să facă efectiv niciun pas în direcţia aceasta. George Ion devenise mai insuportabil ca de obicei, aşa că, pentru binele redacţiilor reunite, Oana Titică, vecina de peste birou a lui George Ion, luă problema în mâinile ei. Oana Titică se gândi că, dacă George Ion se va reapuca dracului de alergat, va mai arde din energia pe care o utiliza să-şi dispere colegii, iar armonia în redacţiile reunite se va restabili.

Aşa că, până să se apuce George Ion de alergat, se apucă Oana Titică. Alergă 3,5 kilometri în prima zi, lucru pe care i-l comunică lui George Ion în ideea că vestea îl va motiva să se apuce şi el. Strategia funcţionă, deşi nu aşa cum anticipase Oana Titică. Mai întâi George Ion tăcu două zile de ciudă. Apoi veni cu provocarea. El, Dan-Alexandru Radu şi Oana Titică vor ieşi la alergat, în Herăstrău. Mai precis, el, George Ion, le va arăta cum se face. Oana Titică se arătă dispusă să facă şi acest compromis, cu o condiţie. Să vină şi Andra, ca garant al armoniei. Adică să-şi exercite rolul pe care toată lumea din redacţiile reunite i-l recunoştea – mamă a răniţilor, umăr de sprijin, izvor de sfaturi bune, sursă de veselie etc.

Faptul că Andra era în termeni amicali chiar şi cu George Ion fusese o surpriză, la vremea ei, însă faptul că acceptă acum să iasă şi ea la alergat, nu mai miră nimeni. Era genul de lucru pe care te puteai baza pe Andra să-l facă. Ceea ce nu o împiedică pe Oana Titică să exclame, aşa cum o făcuse de atâtea ori: „Andra, rămâne un mister cum poate cineva să fie foarte frumoasă şi foarte amuzantă şi foarte deşteaptă simultan”!

……..

Era o joi dimineaţă de toamnă. Vântul bătea slab până la moderat, în jurul parcului Herăstrău, însă frunzele uscate de pe jos se învolburară abia atunci când un BMW serie 3, din 2009, trecu în mare viteză, slobozind din boxe acordurile melodiei „Hands In The Air”, de 8 Ball. Andra parcă la perfecţie cu minimum de manevre pe trotuar, îşi aruncă rolele pe un umăr şi se îndreptă spre un trio care executa mişcări de încălzire la intrarea în parc. George Ion, în nişte pantaloni scurţi desprinşi din anii ’80, cu câteva kilograme de fire şi cabluri ieşind din multiple gadgeturi băgate în buzunare sau centuri cu arici, făcea fandări agresive şi mişcări de aerobic. Oana Titică, care venise la alergat cu Lolo, câinele personal, alerga deja după ea, implorând-o să ignore ce lăsaseră în urmă caii Poliţiei Locale. Imobil şi cu cea mai posacă faţă din lume, Dan-Alexandru Radu fuma o ţigară lângă ei. Când dădu mâna cu el şi se prezentă, acesta necheză ceva neinteligibil, apoi continuă să tacă, reuşind astfel să îi producă Andrei genul ăla de iritare de care nu îi plăcea să recunoască că e capabilă.

„Sunt sigură că n-aş putea să ţin pasul cu voi, aşa că am venit cu rolele”, îi minţi Andra. Luase rolele cu ea pentru că viteza pe care şita că avea să o atingă ar fi părut mai puţin suspectă dacă erau implicate nişte roţi în ecuaţie. Urmară câteva minute de tăcere incomodă. George Ion era prea ocupat cu încălzirea ca să facă conversaţie, Oana Titică abia reuşise să o potolească pe Lolo, iar acum era blocată într-un stand-off cu ea, iar Dan-Alexandru Radu fuma în continuare ca mârlanul, netulburat de convenţiile sociale care impun o minimă conversaţie în astfel de situaţii.

Pe urmă George Ion dădu brusc startul cursei şi profită de asta pentru a muşca din caşcaval. Lolo se plasă însă repede în fruntea plutonului, urmată de Oana Titică, care încerca să o tempereze cu rugăminţi şi blesteme.

Andra rămase în urma plutonului, temându-se că, la cum gâfâie Dan-Alexandru Radu şi icneşte George Ion, ar putea fi nevoie să cheme o ambulanţă. Pe urmă sentimentul de milă i se transformă într-unul de consternare. În timp ce făcea cercuri pe role în jurul celor doi alergători se gândea că o asemenea contraperformanţă nu are nicio justificare obiectivă. După 50 de metri, Dan-Alexandru Radu reduse viteza de la 5 la 4 kilometri pe oră şi începu să se uite la ceas. George Ion părea decis să avanseze, însă era roşu de la efort şi scrâşnea deja din dinţi, cu aerul omului decis să moară prea devreme pentru un scop. „Nu e, totuşi, cam frig să alergăm?”, rupse Dan-Alexandru Radu tăcerea după 200 de metri. „Renunţă tu primul şi promit că mă opresc şi eu”, îi răspunse George Ion dramatic.

Continuând să facă ocoale cu rolele în jurul lor, Andra îşi aminti de vremea când făcea gimnastică şi încercă să îşi imagineze cum ar fi sunat o propunere de renunţare pentru antrenorul ei. Nu putu să susţină un asemenea exerciţiu de imaginaţie. Ea n-ar fi renunţat niciodată de bună-voie. Fusese nevoită să o facă, totuşi, după ce, la scurt timp după ce împlinise 12 ani, se trezise că are deja un metru optzeci. Din acelaşi motiv nici nu reuşise să-şi găsească un partener de salsa cu care să facă performanţă, deşi practicase dansul acesta ani buni. Andra se scutură de amintiri şi încercă să-şi intre în rol.

„George Ion, găseşte-ţi un ritm, nu te mai zbate aşa haotic”, îl sfătui pe George Ion.

„Atâta timp cât nu scoţi şi o diplomă de licenţă emisă de Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport când zici treaba asta, nu consider indicaţiile tale mai pertinente ca ceea ce ştiu eu despre alergat”, îi strigă George Ion, continuând să înoate în alergare.

„Hai, Dan-Alexandru Radu, hai că poţi”, îl încurajă pe Dan-Alexandru Radu.

„Dacă iei numărul lucrurilor pe care pot să le fac şi scazi numărul lucrurilor pe care vreau să le fac, vei obţine un număr aproape egal cu cel al lucrurilor pe care pot să le fac”, borborosi Dan-Alexandru Radu.

Andra renunţă să mai dea sfaturi. Glisă din nou în cerculeţe în jurul lui George Ion şi Dan-Alexandru Radu, inventariind dintr-o scurtă privire câteva zeci de erori în pasul de alergare al celor doi. George Ion se zbătea prea tare, Dan-Alexandru Radu alerga aproape fără să dea din braţe. După cinci minute Oana Titică îi ajunse pe cei doi din urmă, ţinând-o pe Lolo, acum mai obosită şi plină de noroi, în lesă. Concursul se termină indecis. George Ion o acuză pe Oana Titică de alergare neregulamentară (faptul că fusese trasă de câine îi dăduse un avantaj) şi se proclamă câştigător. Oana Titică spuse că rezultatul nu înseamnă nimic pentru ea, însă profită de prilej pentru a-i spune lui George Ion în faţă tot ce se ferise să-i spună până atunci datorită normelor elementare de bun simţ care, evident, sunt o pierdere de timp când vine vorba de el. Dan-Alexandru Radu fumă indiferent o ţigară, după care dispăru fără să-şi ia la revedere de la nimeni. La fel făcu şi Andra, care renunţă la rolul ei de pacificator şi dispăru într-un nor de praf cu 110 km la oră.

În seara aceleiaşi zile de joi, în True Club, unde ieşise cu fetele, Andra se dovedi a fi atât de absentă şi defazată încât nici nu-şi dădu seama că răspunde monosilabic cu accent moldovenesc la întrebarea: „ce ai”? Refuză neechivoc toate tentativele de agăţat ale serii şi plecă mai devreme, decisă să facă o plimbare în BMW înainte de a ajunge acasă.

Pe măsură ce trecea ca un fulger prin traficul redus al nopţii, chipurile stâmbe de efort ale lui George Ion şi Dan-Alexandru Radu îi răsăreau în faţa ochiilor. De obicei o înduioşau cei neputincioşi. Când fusese nevoită să renunţe la gimnastică şi apoi la salsa, învăţase că rar obţii ceea ce-ţi doreşti. De aceea încerca să se poarte mereu frumos. În fond, toată lumea are nevoie de ajutor sau măcar de o consolare. Cel puţin aşa crezuse până să aibă experienţa de azi, când toate intenţiile ei bune fuseseră refuzate atât de nepoliticos.

Apăsă mai tare pe acceleraţie şi chipurile celor doi se estompară. Nevoia de performanţă a Andrei nu dispăruse odată cu renunţarea la gimnastică sau la salsa, aşa că, de câte ori avea o maşinărie performantă la îndemână, scotea untul din ea. Traversă DN1 cu 150 la oră şi, după ce ieşi din oraş, îi dădu blană. Când acul se blocă la 250 la oră, se pomeni gândind că George Ion şi Dan-Alexandru Radu ar avea câte ceva de învăţat de la BMW-ul ei. Apoi nu se mai gândi decât dacă să bage în seamă sau nu maşina aia de poliţie, lăsată cu mult în urmă, care o îndemnase să tragă pe dreapta.

………..

„Încă susţin că eu am câştigat cursa de ieri”, spuse George Ion, a doua zi. Andra îşi controlă zvâcnirea de dispreţ a nării, o calmă pe Oana Titică, care se pregătea să-l ia pe George Ion la palme şi îşi reintră în rolul de pacificatoare.

„Considerăm că ce s-a întâmplat ieri a fost un antrenament. Mâine va avea loc adevărata întrecere. George Ion, îl convoci pe Dan-Alexandru Radu şi ne vedem în Herăstrău la ora 10:00. Restul regulilor vi le explic la faţa locului şi am pretenţia să le urmaţi întocmai. Oana Titică, tu nu vei participa la întrecere”!

„Poftim”?

„Vii doar ca martoră. Şi pe urmă ieşim la o cafea”!

„Ok”…

……….

Dan-Alexandru Radu părea chiar mai posac ca acum două zile, însă nu îndrăzni să se plângă că i se tulbură rutina când sosi, sâmbătă, cu un sfert de oră întârziere, la intrarea în Herăstrău.

În loc de salut, Andra îl alinie alături de George Ion la o margine de alee şi, înăbuşind din faşă orice tentativă de protest, îi puse pe amândoi să facă mişcări de aerobic, drept încălzire. Chicotind în spatele ei, Oana Titică făcu poze care să imortalizeze situaţia, apoi se adânci în admiraţie când, 15 minute mai târziu, Andra blocă tentativa lui Dan-Alexandru Radu de a o şterge pe furiş şi îi smulse lui George Ion cablurile şi firele de la diferite gadgeturi cu care se blindase.

„Păstraţi doar aceste două telefoane mobile simple şi căştile prin care vom comunica în sistem de teleconferinţă. Voi alerga în spatele vostru. Mă aştept să nu-mi ieşiţi din cuvânt”!

Alergarea începu până ca cei doi să apuce să-şi tragă sufletul, dar cu elan mare, căci Andra scosese un flogger care şuieră ameninţător în aer: „Mai cu talent, Dan-Alexandru Radu, iar tu, George Ion, fără comentarii de perv. Unu! Unu! Unu, doi, unu”!

După jumătate de tură de Herăstrău, Andra sesiză că respiraţia lui Dan-Alexandru Radu mai mult oftează decât respiră: „Pentru a funcționa, un motor cu ardere internă are nevoie de aer proaspăt sau amestec aer-combustibil care trebuie introdus ferm în locul gazelor arse, Dan-Alexandru Radu”, îi atrase Andra atenţia prin căşti, stropindu-l apoi cu nişte apă pentru a-l hidrata.

După trei sferturi de tură de Herăstrău, Andra sesiză că George Ion se împrăştie în mai multe direcţii în loc să alerge într-o cadenţă corespunzătoare şi cam tremură pe picioare când ia viraje.

„Organele de susținere suportă greutatea corpului și preiau forțele rezultate din propulsie-frânare și rezistențele ce apar în deplasarea pe drum, George Ion. Înfige picioarele alea mai cu fermitate în asfalt”, îi atrase Andra atenţia prin căşti, croindu-l apoi peste gambe ca să-l întărească.

Trecuse mai puţin de o jumătate de oră când cei doi completară un tur de Herăstrău. George Ion începu să ţopăie ca un campion, apoi se prăbuşi la pământ lângă Dan-Alexandru Radu care horcăia deja lângă un boschete. Andra îi lăsă un minut să se bucure de emoţiile preinfarctului, apoi le aruncă în braţe câte o pereche de role.

„Prima parte a antrenamentului s-a terminat. Urmează acum partea mai specială”, le zise, montându-le cât încă o priveau nedumeriţi câte un ham legat de nitşte corzi elastice. Legă apoi corzile de un vinci montat mai nou la BMW-ul ei serie 3 şi se urcă la volan, nu înainte de a le arunca o privire ghiduşă, peste umăr.

„Acum că v-aţi încălzit, să vă arăt ce înseamnă cu adevărat performanţa”.

……….

Era o sâmbătă liniştită de toamnă când somnul pensionarilor din cartierul Băneasa fu tulburat de un ţipăt de groază stereo care se auzea chiar mai strident ca zgomotul unui motor ambalat de BMW. Pe bancheta din spate, Oana Titică continua să filmeze fascinată cum George Ion şi Dan-Alexandru Radu reuşesc în ciuda tuturor estimărilor ei să îşi menţină echilibrul pe role, în timp ce rulează cu peste suta la oră, traşi de corzile montate de Andra. Aceasta din urmă continua să accelereze şi să le transmită mesaje inspiraţionale celor doi prin telefon.

„În loc să ţipi atât, George Ion, nu mai bine te bucuri că, în ciuda durerilor tale de spate, poţi să rămâi ţeapăn pe picioare chiar şi la viteze din astea nefamiliare? Dan-Alexandru Radu, lasă şi tu chiuitul! Acum ar fi cel mai bun moment să taci, ne-ar face să apreciem şi mai mult felul în care aluneci acolo”…

O jumătate de oră mai târziu, Andra avu grijă să frâneze suficient de gradual pentru ca cei doi să nu se lipească ca nişte clătite de capota ei. Maşina poliţiei din spate frână la fel de grijuliu, ceea ce nu se putu spune despre agentul care coborî din ea şi încreţi nara a scârbă la George Ion şi Dan-Alexandru Radu.

„Potrivit articolului 92 din Codul Rutier, alineatul 3, organizarea sau participarea la întreceri neautorizate pe drumurile publice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani”, le zise agentul.

George Ion şi Dan-Alexandru Radu continuau să îmbrăţişeze asfaltul.

„Conform alineatului 4, cu pedeapsa prevazută la alineatul 3 se sancţionează şi blocarea cu intenţie a drumului public”, le mai zise agentul, luându-i pe fiecare de guler şi depunându-i pe marginea drumului.

„Dar sunt dispus să vă dau doar un avertisment, dacă sunteţi dispuşi şi voi să uitaţi ce s-a întâmplat aici şi să vă ţineţi gura”, le mai zise.

Apoi se îndreptă către Andra şi îi pupă ceremonios mâna.

„Domnişoară, cum am mai spus şi joi seară, conduceţi mai bine ca un bărbat. Când facem şi noi o liniuţă”?

„Când doriţi”, îi zise Andra. „Acum colega mea şi cu mine am vrea să vă scoatem la o cafea, să discutăm despre misoginismul acesta al dumneavoastră, care ar trebui să dispară până să putem avea parte de o cursă cinstită”.

………

La scurt timp după aceste evenimente, Andra îşi schimbă locul de muncă, considerând că rolul ei în educaţia lui George Ion şi a bizarei lui cunoştinţe, Dan-Alexandru Radu s-a încheiat. Plecă, nu înainte de a-i promite Oanei Titică că o să o scoată periodic la câte o cafea şi o cursă, iar lui George Ion că îl va urmări din umbră şi pe el şi pe Dan-Alexandru Radu să vadă dacă se ţin temeinic de alergat.

George Ion îi promise spăşit că nu o va dezamăgi şi jură că Dan-Alexandru Radu va face la fel. Cei doi intrară apoi într-un con de umbră, încetând total să se mai laude cu performanţele sportive pe Facebook. Alergau însă rupând pământul de câte ori puteau, chestie care părea că le place, pentru că torceau ca un motor de BMW în timp ce depăşeau agresiv ceilalţi joggeri.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: