Despre cum l-am ucis pe Moş Gerilă

Moş Gerilă

Părinţii mei nu erau mai dezamăgiţi de mine decât sunt în general dezamăgiţi părinţii de copiii lor. Aveam un singur defect care ieşea în evidenţă, mă trezeam uşor. Nu în sensul că aveam un somn agitat, dimpotrivă, dormeam ca un prunc încă de când eram un prunc, însă eram foarte uşor de trezit. Nu trebuia să tragă nimeni de mine ca să mă trezesc. Era suficient să îmi pui o mână pe umăr sau să deschizi uşa camerei mele şi mă trezeam cât se poate de lejer şi limpede în cap.

Ăsta nu era un aşa mare defect, în general, însă a devenit o problemă în ajunul Crăciunului anului 1986. Părinţii mei tocmai terminaseră de amenajat bradul în dormitorul pe care îl împărţeam cu frati-miu, pentru ca apoi să se uite lung la mine, iar pe chipurile lor să apară rictusul ăla al omului care şi-a dat seama că a făcut o mare eroare. Pentru că bradul fusese din cale afară de greu de montat şi fixat pe poziţie, taică-miu a decis că nu e cazul să îl mute în sufragerie, ci că e suficient să recurgă la un plan B pentru a evita situaţia de care se temea. Aşa că m-a luat de-o parte şi mi-a zis:

„Orice ai auzi în noaptea asta, nu deschide ochii! N-ai voie să deschizi ochii, ai înţeles? Dacă cumva deschizi ochii şi îl vezi pe Moş Gerilă, Moş Gerilă o să moară! Asta păţeşte Moş Gerilă dacă e văzut de copiii mici! Dacă nu vrei să moară Moş Gerilă, chiar dacă îl auzi, tu trebuie să stai cu ochii închişi şi te prefaci că dormi!”.

Am fost şocat şi indignat de ce am auzit. Şocat să aflu ca Moşul de care depinde bucuria anuală a milioane de copii e atât de fragil şi vulnerabil şi indignat că abia acum aflam şi eu de treaba asta. În fond, aveam de-a face cu Moş Gerilă de mai mulţi ani şi tocmai realizam că, din ignoranţă, aş fi putut să-l ucid în Crăciunurile care trecuseră doar deschizând ochii la momentul inoportun.

M-am culcat în Ajun de Crăciun tremurând nu de anticipaţie, ci de teamă că în loc de cadouri m-aş fi putut alege cu leşul lui Moş Gerilă sub brad. Am încercat apoi un fel de autohipnoză, zicându-mi în gând ca o mantră: „Dormi, dormi, dormi”. Pe urmă alt gând mârşav mi s-a strecurat în minte. Dacă adorm şi în somn uit că nu am voie să deschid ochii când mă trezesc? Chiar dacă lumea ar fi înţeles că l-am omorât prin imprudenţă, Moş Gerilă tot mort ar fi rămas. Aşa că am decis să încerc să rămân treaz, iar când îl aud pe Moş Gerilă să strâng din ochi cât mă ţin puterile.

Până la urmă am adormit, dar m-am trezit în sunet de ghirlande scuturate (aveam o ghirlandă de-aia fancy, cu clopoţei). „Moş Gerilă!”, mi-am zis, amintindu-mi la timp că nu am voie să deschid ochii şi strângând apoi din pleoape mai puternic decât strânge un adolescent din muşchii Kegel ca să nu se facă de râs prima oară.

Din ce auzeam, însă, Moş Gerilă părea să se descurce destul de greu prin întunericul dormitorului pentru o fiinţă magică. A răsunat distinct o bufnitură care semăna mai mult a deget izbit de mobilă decât a cadou lăsat pe covor, după care Moşul a molfăit printre măsele un: „…’mnezeii mă-sii” şi s-a strecurat discret pe uşă afară.

Normal că ardeam de nerăbdare să văd ce îmi lăsase Moşul sub brad, însă deja seminţele paranoiei înmuguriseră în mintea mea firavă. M-am gândit că nu e exclus ca Moşul să fie o creatură masochistă care dând doar impresia că a ieşit din cameră, pândeşte de fapt într-un colţ ca să vadă dacă deschid ochii, satisfacţia de a mă prinde pe picior greşit fiind mai mare pentru el decât neplăcerea de a muri după aceea. Sigur, şansele erau mici, dar dat fiind că era viaţa Moşului în joc n-am vrut să îmi asum niciun risc. Am continuat să strâng din ochi până spre orele mici ale nopţii, când am adormit din nou.

A doua zi, în ziua de Crăciun adică, am aşteptat ca frati-miu să dea primul iama în cadouri, până să am şi eu tupeul să deschid ochii şi să mă dau jos din pat. Primisem de la Moş Gerilă acelaşi pistol de căcat cu ventuză pe care îl primisem şi anul trecut, pe care frati-miu a avut grijă să mi-l demonteze fără să mai poată să-l monteze la loc până în prânz. Am rămas optimist, însă, gândindu-mă că dacă la anul o să strâng şi mai tare din ochi când vine Moşul, poate o să-mi aducă ceva mai durabil.

Un an mai târziu, în preajma Cărciunului din 1987, ai mei şi-au băgat picioarele şi n-au mai luat brad, mulţumindu-se cu un aranjament firav din crenguţe de conifer. Din punctul meu de vedere, însă, nimic altceva nu se schimbase. Mă temeam în continuare că Moş Gerilă o să-mi aducă tot un pistol de căcat cu ventuză pe care frati-miu îl va strica în mai puţin de două ore şi continuam să cred că, dacă l-aş vedea pe Moş în timp ce aşeza cadourile, acesta ar fi sucombat pe loc.

Eram deja la grădiniţă, în perioada aia, urmând să mă bucur de prima vacanţă din viaţa mea – vacanţa de Crăciun, normal. Înainte să se debaraseze de noi până la anul, însă, educatoarele ne-au strâns într-o sală mai mare, zicându-ne că ne aşteaptă o supriză. Ne-au aşezat pe nişte băncuţe din alea lunguieţe şi ne-au zis să tăcem din gură şi să fim cuminţi, pentru că ne va vizita un musafir important.

Eram aşezat pe prima bancă, astfel că, în momentul în care Moş Gerilă a intrat în sală, şocul meu a fost imediat şi total. M-am uitat la Moş Gerilă (acum nu mai avea rost să închid ochii, răul fusese făcut), apoi m-am uitat la educatoare şi la ceilalţi copii. Se purtau de parcă nimic n-ar fi fost în neregulă cu ceea ce se întâmpla acolo. Mai mult decât faptul că Moşul urma să răposeze mă durea indiferenţa şi cruzimea celorlalţi. Râdeau şi aplaudau de parcă cea mai oribilă crimă din istoria umanităţii era o glumă banală. Pe urmă furia mi s-a transformat în durere şi am început să plâng cu lacrimi lăptoase, hohote şi sughiţuri, lăsând orice jenă la o parte. Nu mă remarcasem ca un copil plângăcios până atunci, aşa că criza mea le-a luat pe educatoare pe nepregătite. Moş Gerilă avea un sac cu jucării şi o listă cu numele noastre, pe care abia începuse să o strige, aşa că, pentru a mă potoli, educatoarele m-au băgat în faţă, crezând că dacă îmi primesc mai repede jucăria, o să mă calmez.

Şi-apoi m-am trezit faţă în faţă cu Moş Gerilă. Moşul, ceva mai slăbănog decât mi-l imaginam şi mirosind a usturoi, s-a uitat la mine cu ură şi mi-a întins un camion de jucărie. Eu am continuat să plâng, convins că Gerilă e pe cale să crape din clipă în clipă. Imaginea lui a început să se distorsioneze, dispărând treptat din cauza lacrimilor care îmi înecau ochii.

„Să-l ia dracului careva şi să-l ducă afară!”, l-am mai auzit zicând pe Moş Gerilă, după care mâna de fier a unei educatoare m-a apucat de umăr şi m-a scos din sală.

N-am fost niciodată un copil prea deştept, însă, după ce emoţiile acelei zile s-au mai domolit, mi-am dat seama şi singur că, în ciuda a ceea ce mi-au zis ai mei, nu există o relaţie cauzală între zărirea lui Moş Gerilă şi eventuala moarte a acestuia. Stând pe coridorul grădiniţei, după ce plânsul îmi trecuse, îl putusem vedea pe Moş Gerilă ieşind din sala cu copii pe propriile picioare. Clocotea de nervi, ce-i drept, dar altfel era teafăr şi nevătămat.

De Crăciunul ăla am primit din nou un pistol de căcat cu ventuză, semn că Moşul nu-mi purta pică pentru incidentul petrecut cu câteva zile mai devreme, dar nici nu prinsese mai mult drag de mine.

În Crăciunul care a urmat, când printre colegii mei de clasa întâi au apărut zvonuri bizare, cum că Moş Gerilă ar fi de fapt doar o iluzie întreţinută cu complicitatea părinţilor noştri, am fost printre primii dispuşi să accepte această ipoteză. Ar fi fost eliberarea finală de vina trecutului. În fond, nu puteai ucide ceea ce nu exita.

Părinţii mei au fost mândri de mine, când le-am povestit ce bănuiam şi mi-au confirmat că, într-adevăr, aşa este. Taică-miu, în special, s-a arătat foarte entuziasmat.

„Acum, că ştii adevărul, n-are niciun rost să-ţi mai luăm cadouri de Crăciun”, mi-a zis. Şi chiar s-a ţinut de cuvânt, în anul care a urmat, pretextând că n-a putut să ia cadouri pentru că era revoluţie pe-afară. Pff!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: