Povestea Cătălinei, fata care a intrat în Club 33

M33

Cândva după prânz, când fotonii lăptoşi ai zilei de 10 ianuarie o forţară pe Cătălina Miciu să deschidă ochii, un al treilea motiv al amorţelii pe care o resimţea în tot corpul îşi făcu loc în lista de cauze la care se putea gândi dintr-un foc. Primele două erau cele logice – îşi petrecuse noaptea stând în picioare, discutând cu invitaţii petrecerii de ziua ei şi cu ocazia aceasta băuse mai multe pahare de vin decât îşi putea aminti. A treia cauză, însă, îşi făcu loc ca un invitat nepoftit – a doua zi urma să împlinească 33 de ani.

„Sigur, oamenii nu îmbătrânesc peste noapte, însă, inevitabil, vine o vreme în care îmbătrânirea începe”, îşi zise Cătălina Miciu în timp ce medita dacă nu cumva cofeina cafelei pe care începuse s-o prepare îi face rău şi rememorând evenimentele din seara precedentă. Toate se înscriau, parcă, în panta înaintării în vârstă în care prudenţa ia locul aventurii. Cu zece ani în urmă ar fi petrecut în club, cu ochii după bărbaţi şi dând pe gât shoturi de alcool ce putea cauza orbire. Aseară îşi serbase în avans ziua într-o librărie, cu ochii la cărţi, sorbind din vin bătrânesc, din gama prestige. În locul unei grămezi dezordonate de petrecăreţi sălbatici avusese ca invitaţi grupuleţe calme de ochelarişti. În loc să danseze pe mese, îşi petrecuseră seara învârtindu-se unii în jurul altora ca nişte pinguini, cerându-şi scuze unul altuia ori de câte ori se atingeau cu cotul şi având grijă ca nu cumva să verse vin pe preţioasele cărţi de pe rafturi.

Cătălina Miciu privise această domoală adunare şi avusese viziunea restului vieţii care o aştepta – o călătorie lină, cu evenimente calme, neieşite din comun. Apoi apăruse şi Dan-Alexandru Radu la petrecere. Îl privise alunecând lugubru printre invitaţi, bând în tăcere, dezbrăcându-i din priviri prietenele ochelariste, refuzând să facă conversaţie şi cărându-se pe şestache după mai puţin de o oră, nu înainte de a-i ura bun venit în clubul celor care, ca şi el, au 33 de primăveri la activ. Dacă asta însemna Clubul 33, îşi zise Cătălina Miciu, amintindu-şi amănuntul, atunci ea nu dorea în niciun chip să facă parte din el.

Respinse amorţeala din propriu-i corp şi, după ce trase hainele de alergat pe ea, ieşi din casă cu scopul de a parcurge minimum 10 kilometri, dar ţintind spre 21.

Alergarea îi făcu bine. Îşi aminti că în urmă cu 10 ani ar fi obosit doar fugind după autobuzul special de Otopeni. Fotonii lăptoşi se mai înteţiseră, iar căldura o însufleţi puţin. Începu să fie atentă şi de sunetele oraşului. Copii mucoşi ţipau cu egosimul creaturilor care nu au cunoscut încă încercările vieţii, bătrânii icneau cu năduful celor care n-au ştiut să se întreţină, iar maşinile claxonau în draci în spatele ei o dubă Volkswagen Caravelle.

Cătălina Miciu încetini pasul, realizând brusc că duba o urmărea de cel puţin trei kilometri. Până să aibă o reacţie, vehiculul hipiot opri, de pe locul mortului coborî Dan-Alexandru Radu şi, în loc de salut, îi vârî o sticluţă de parfum sub nas.

„Iartă-mă, Cătălina Miciu, am uitat să-ţi dau ieri cadoul de ziua ta”.

„Dan-Alexandru Radu, nenorocitule”, apucă să mai spună Cătălina Miciu, recunoscând mirosul de cloroform şi simţind cum este aruncată în dubă, înainte să se instaleze profundul somnic chimic.

 

 

„Dan-Alexandru Radu, nenorocitule”, îşi continuă Cătălina Miciu gândul, imediat ce se trezi. În loc de Dan-Alexandru Radu, însă, ochii îi căzură pe un june blond, bărbos, de 1,90, cu muşchii clar definiţi puşi în evidenţă de costumul ce consta în slip şi sandale, aplecat deasupra ei. Junele îi făcu semn să se liniştească, îi masă fruntea cu o compresă, apoi dispăru după o draperie.

Cătălina Miciu îşi dădu seama că stă pe o otomană, sprijinită pe un vraf de perne Lori Shinal. Pe o măsuţă Baccarat din apropiere, o duzină multicoloră de macaroons îi făcea cu ochiul dintr-un bol Lily Juliet.

Când Dan-Alexandru Radu intră de după aceeaşi draperie, pufăind dintr-o pipă şi târşâindu-şi halatul de casă Ralph Lauren peste covorul persan, vehemenţa Cătălinei Miciu se mai domolise. Scuipând firimituri de macaroons, îi zise acestuia cu reproş moderat:

„Kidnapingul nu e o crimă care trece neobservată, Dan-Alexandru Radu! Sunt oameni care îmi vor remarca absenţa”!

„Nu e cazul, Cătălina Miciu”, zise Dan-Alexandru Radu. „Ne-am permis să îţi luăm telefonul şi să intrăm în contul tău de Facebook. Toţi cunoscuţii tăi trăiesc acum cu impresia că ai plecat într-o călătorie de plăcere cu trenul undeva în Vaslui. N-ai de-a face cu amatori. Suntem o organizaţie riguroasă”.

„De ce vorbeşti la plural”, se enervă Cătălina. „Cine sunteţi voi”?

„Clubul 33, desigur”, răspunse Dan-Alexandru Radu, trăgând draperia.

O cameră vastă, mobilată cu un bun gust deşănţat, se dezvălui privirilor Cătălinei Miciu. Oameni trecuţi de prima tinereţe, care mai de care mai obişnuiţi, erau răspândiţi prin toate colţurile, fiind asistaţi la fiecare mişcare de bunăciuni de ambele sexe croite pe tiparul tânărului bărbos iubitor de sală care o îngrijise.

Din pereţi ieşeau mai multe ţevi aurite, fiecare cu câte o etichetă care desemna băutura ce curgea de acolo. Din loc în loc, în boluri de cristal zăceau felurite soiuri de mâncare: trufe, cozi de sparanghel, iahnie de fasole.

Pe măsură ce Dan-Alexandru Radu îi făcea Cătălinei turul stabilimentului, tineri bărboşi în togi romane îi urmau în suită murmurând cu cărţile în faţă citate din Truman Capote, asigurând astfel un ambient sonor special.

„Când lumea spune că viaţa începe după 30 de ani, lumea nu mănâncă căcat, Cătălina Miciu. Face doar referire la un secret milenar, pe care noi, cei trecuţi de prima treime a existenţei, îl păstrăm cu evlavie. Ştiu, şocul e mare. Faza aia cu Moş Crăciun e doar un antrenament de disimulare pentru noi, cei care trebuie să învăţăm să respectăm convenţia de a le ascunde tinerilor adevărul. Vezi tu, dacă lumea ar şti de la început cât de mişto e după ce ai împlinit 33-ul, nimeni n-ar mai face nimic util cât e tânăr”.

Cătălina Miciu află în următoarea oră lucruri fabuloase de la colegul ei de vârstă. Încă din zorii umanităţii, oamenii iritaţi de înaintarea în vârstă creaseră un fel de organizaţie de într-ajutorare pentru a se sprijini reciproc.

“La început bătrânii Homo sapiens sapiens se sprijineau cu sfaturi, iar adunările lor erau doar un prilej de a se face muci cu fructe fermentate. Ulterior, însă, au apărut şi oameni cu spirit practic care au realizat un lucru elementar: la ce se pricep mai bine ăştia de peste 30 decât ăia de 20? La acumulare de resurse, desigur! Cu vreo 40 de milenii în urmă s-a creat un fond de protocol care a crescut neîncetat de atunci. De când au apărut băncile şi fondurile de investiţii, bugetul Clubului 33 a început să crească exponenţial cu fiecare generaţie. Acum organizaţia noastră dispune de resurse aproape nelimitate, iar cluburi de relaxare precum cel prin care ne plimbăm acum există în orice localitate de peste 5.000 de locuitori. Poţi să fii un tiriplici în lumea ta din afară, aici vei fi tratat ca un rege. Orice poftă ai avea, poate deveni realitate, singurul tău merit fiind faptul că ai supravieţuit până la acest punct de cotitură. Viaţa de după 33 e bună, Cătălina Miciu. Nu trebuie decât să te bucuri de ea respectând codul discreţiei şi să profiţi de rentele pe care le datorăm înaintaşilor”.

Cătălina Miciu încetase să mai facă feţe-feţe sceptice la ceea ce spunea Dan-Alexandru Radu şi dădea semne că e pe cale să accepte situaţia în care intrase. Junii care recitaseră din Capote până atunci lepădaseră togile, iar acum se lansaseră într-o partidă de dans contemporan pentru a-şi impresiona invitata.

“Şi vrei să zici că toată lumea care împlineşte 33 intră automat în clubul ăsta”, întrebă după ce îşi recăpătă concentrarea.

“Nu chiar toată lumea”, se strâmbă Dan-Alexandru Radu. “Încercăm să evităm căcănarii. Dacă cineva a fost din cale afară de dezagreabil în prima tinereţe, îi dăm ignore, chiar cu riscul ca frustrările pe care le acumulează trăind în afara clubului să dăuneze societăţii. Vezi Hitler, Stalin, Puric”.

Cătălina Miciu se aşeză pe o sofa William Blake, lăsând junii să-i maseze tălpile în timp ce continua să pună întrebări.

“Cum de s-a putut ţine secretă toată treaba asta până acum”?

Dan-Alexandru Radu rânji autosuficient.

“Suntem oameni de peste 30 de ani. Ştim să ţinem un secret. Plus că avem o echipă de PR cu multă experienţă în a răstălmăci informaţiile care răsuflă. Vezi Noul Testament”…

 

…..

 

În zilele care urmară, prima dintre ele fiind chiar ziua în care împlinea 33, cine se uita pe pagina de Facebook a Cătălinei Miciu era lăsat să creadă că aceasta se plimbă cu trenul ba prin Mizil, ba prin Cluj, ba prin Braşov. Reveni în cele din urmă în Bucureşti cu ochii roşii de nesomn şi un zâmbet înţelept întipărit pe chip. După ritualul de iniţiere în Clubul 33, la care Dan-Alexandru Radu nu participase ca să nu o inhibe, fusese eliberată în lumea mare cu indicaţii clare despre cum trebuie să se comporte.

“Un membru al Clubului 33, cu acces nelimitat la o lume de plăceri nebănuite generaţiei următoare, trebuie să se ferească să-şi arate satisfacţia, pentru a nu da de bănuit”, i se spusese.

“Fii posacă şi sictirită în public ori de câte ori ai ocazia. Plânge-te necontenit când sunt urechi de auzit în jurul tău”, fusese învăţată.

“Lasă impresia că respingi tot ce e nou, că eşti rigidă în vederi, atitudini şi valori”, i se mai recomandase.

Cătălina, însă, ignoră toate aceste sfaturi, lăsându-l pe Dan-Alexandru Radu şi pe alţii ca el să-şi asume acest rol de îndelungată tradiţie. În cercurile în care se învârtea, Cătălina Miciu deveni cunoscută drept tipa aia care arată de 15 are 33 şi se comportă de parcă ar avea 21. Singura ciudăţenie care putea fi văzută ca o dovadă a înaintării în vârstă era obiceiul ei tot mai des de a călători cu trenul prin ţară zile la rând.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: