Cum se face mămăliga. Şi mai ales de ce!

Dacă vrei să faci mămăligă, nu poţi să te apuci de ea pur şi simplu, trebuie să te bagi mai întâi în starea potrivită pentru o asemenea încercare, adică să începi să fii mândru că eşti român.

Poţi face asta potrivit propriei tale conştiinţe naţionale, dar dacă eşti în criză de idei (semn că eşti totuşi un bun român) iată mai jos câteva sfaturi utile:

* Citeşte o carte de Dan Puric sau uită-te la un interviu cu el pe YouTube;

* Postează pe Facebook nişte citate din Arsenie Boca sau Arsenie Papacioc;

* Intră iar pe YouTube şi lasă comentariul „mândru că sunt român” la clipuleţe cu George Enescu, Vlad Ţepeş sau Casa Poporului;

* Fă pipi şi nu te spăla pe mâini;

* Ieşi la parada de 1 Decembrie şi comportă-te de parcă armata română ar fi competitivă sau ceva;

* Scuipă de mai multe ori pe stradă, de preferinţă în locuri foarte umblate – staţia de autobuz, în faţă la un Mega Image etc;

* Ceartă-te la întâmplare cu cineva necunoscut;

* Urcă-te la volan, încetineşte la mişto când se angajează pietonul în traversare, după care accelerează belicos înainte ca el să iasă din raza de potenţială acroşare.

Apoi întoarce-te acasă, pune-ţi un Nicolae Furdui Iancu ca fundal muzical şi, întărit în simţământul naţionalist cum eşti, gândeşte-te la mămăliga aia ca la o fatalitate pe care trebuie să o accepţi ca bun român şi nu ca la o mâncare de căcat, ceea ce este de fapt.

Cum se face efectiv mămăliga

Se ia o crăticioară şi se umple pe o treime cu apă de la chiuvetă. Se pune pe foc şi se adaugă mălai şi sare. Mălaiul se adaugă treptat, aşa, până când vezi că ai în crăticioară un fel de terci scârbos. De obicei ajung vreo trei pumni de mălai. Sare se pune cam cât poţi să iei pe ultimii doi centimetri ai vârfului cuţitului. Când la suprafaţa terciului scârbos încep să apară bulbuci, iei o lingură de lemn şi începi să amesteci până când terciul scârbos se întăreşte. Vei ştii că mămăliga s-a întărit până la consistenţa potrivită atunci când te va durea suficient de tare mâna cu care amesteci încât să-ţi vină să-ţi bagi picioarele.

După faza asta iei o cârpă, apuci crăticioara de ambele toarte şi răstorni agresiv mămăliga pe o farfurie. Dacă ţi-ai băgat picioarele prea devreme, există pericolul să sară stropi de mălai mucificat încins când trânteşti mămăliga, deci atenţie la arsurile de gradul doi.

Şi cu asta, gata, ai făcut mămăligă!

De ce se face mămăligă?

Evident că mămăliga este atât de de căcat, încât, oricât de român ai fi, nu poţi să o mănânci goală. De aceea, mămăliga se mănâncă în combinaţii dubioase, fiecare cu scopul ei:

Bulzul

Dacă te obsedează mioritic gândul morţii şi ai vrea să vezi cum e să mori cât nu te paşte încă vreun pericol imediat, poţi folosi mămăliga ca să faci bulz. Nu mă refer la bulzul ardelenesc, care te va omorî instant în cazul în care nu ai fost expus la savoarea lui violentă din pruncie, ci la bulzul mai soft de Drumul Taberei, care doar îţi va da nişte fiori temporari ai morţii şi care se face în felul următor:

Se pisează nişte brânză telemea într-o farfurie. Pisarea se face cu o furculiţă mai zdravănă, astfel încât să obţii bulgăraşi de telemea, nu fulgii ăia pentru fătălăi care ar rezulta din raderea pe răzătoare a telemelei. Peste bulgăraşii de telemea se trânteşte mămăliga fierbinte, proaspăt luată de pe aragaz. Se adaugă o jumătate de pachet sau de cutie de margarină vegetală şi se pătrăcăleşte totul până când margarina s-a topit şi s-a transformat într-un fluid letalo-cremos, aşa.

Partea bună e că bulzul astfel făcut are un gust relativ bun, dacă ai esofagul la fel de gros ca obrazul. Partea rea, aia care te interesează, e că peste o oră sau două vei experimenta nişte dureri de burtă atât de nasoale încât, când la bătrâneţe vei suferi de ciroză, vei ştii exact la ce să te aştepţi în ultimele clipe de viaţă.

Combinaţia mămăligă-usturoi

Dacă te obsedează gândul că eşti insignifiant şi vrei măcar 15 minute de celebritate, este cazul să combini mămăliga cu macrou la grătar. Reţeta este simplă – se ia macroul, i se scot maţele, se pune la grătar (grătar din ăla cu capac) şi se ţine acolo până când începe să pută naşpa a macrou ars. Apoi se scoate macroul, se pune alături de mămăligă la masă şi se acompaniază toată şmecheria cu mujdei de usturoi, pentru că altfel n-ar avea niciun farmec. (Mujdeiul de usturoi se face prin pisarea căţeilor decojiţi de usturoi alături de inuman de multă sare şi adăugarea de puţină apă de la chiuvetă peste).

Macroul ăla poţi să-l dai la câine sau la pisică, căci după ce te vei apuca de mâncat, vei constata că ce contează de fapt la acest fel de mâncare este combinaţia mămăligă – mujdei de usturoi. O să bagi bucăţi de mămăligă în mujdeiul ăla până când vor suge toată apa, după care o să aduni usturoiul rămas cu alte bucăţi de mămăligă şi o să înghiţi totul ca un animal.

Ca prim efect secundar vei constata că te ustură pe esofag şi că te-a cam luat ficatul. Efectul secundar care te interesează, însă, e că vei puţi foarte naşpa a usturoi timp de mai multe zile. Tot ce-ţi rămâne de făcut e să te plimbi fără jenă cu tramvaiul 41 şi sigur vei da de vreun blogger obraznic care va scrie de tine şi te va face vedetă.

Combinaţia mămăligă – spaţiu verde

Dacă ca orice român adevărat ai făcut mai multă mămăligă decât aveai nevoie şi ţi-a rămas o halcă zdravănă în farfurie, este timpul să-ţi aminteşti că ca român eşti înfrăţit cu natura, deci ai dreptul de a-i da sfaturi privind felul în care arată.

Prin urmare, poţi deschide fereastra bucătăriei, repera porţiunile de spaţiu verde mai golaş, care necesită decorare, şi arunca mămăliga rămasă acolo, pentru înfrumuseţare.

P.S. Dacă găteşti mămăligă pentru alţi fraţi români, pe care, evident, îi urăşti pe ascuns, poţi scuipa fără jenă în mămăligă cât timp aceasta este în stadiul de terci scârbos. Nimeni nu-şi va da seama.

Poftă bună!

UPDATE! Iată şi un shout-out de la fraţii de peste Prut, un motiv în plus ca să ne unim cu ei indiferent cât de mult s-ar opune sau le-ar dăuna: