Dacă o arzi harcore, varza începi să o găteşti cam cu o lună înainte să o arunci efectiv în cratiţă. Cu alte cuvinte, când o pui la murat. Varza murată se face în felul următor. Deschizi o pagină de Google, iei o cârpă, cauţi o poză cu un inorog, după care scuipi ecranul pe care apare unicornul şi ştergi repede cu cârpa, ca să nu pătezi.
În felul acesta poţi uita mai uşor de visele din copilărie, conform cărora, adult fiind, vei fi fost un star rock, vedetă la Hollywood, criminal în serie sau orice altceva care nu implică sarcina oribilă de a căra un sac de varză în spinare.
Apoi te duci la piaţă, cumperi un sac de varză, îl cari în spinare până acasă, îţi blestemi soarta, zaci puţin pe covor, cât să nu dai direct în infarct, îţi revii şi te apuci să speli butoiul ăla mare de plastic care încă mai pute a varza murată de anul trecut.
După ce ai făcut asta, urmează partea distractivă. Stivuieşti varza în butoi, astfel încât să încapă cât mai multă, după care dai câteva şuturi să înlături frunzele căzute din calea ta şi îţi suni mama, soacra sau mătuşa ca s-o întrebi care este proporţia aia corectă dintre apă şi sare pe care o uiţi tu an de an.
După ce te edifici, pui apa şi sarea respective în butoi şi începi să te ocupi de chestiunile de fineţe. Torni nişte boabe de porumb, care nu se ştie exact ce rol au, în afară de a arăta ca o vomă pe fundul butoiului, odată ce vei fi consumat varza. Mai adaugi câteva foi de dafin pentru savoare, îţi trimiţi soţia, iubita, amanta etc să-ţi aducă ceva, şi, în timpul în care e ea e plecată, bagi repede şi câţiva ardei iuţi din ăia mici şi ai dracului. Apoi pui şi piesa de rezistenţă: 10 sau 12 aspirine.
Rolul aspirinelor este de a conserva mai bine varza, chipurile. E posibil să fie praf în ochi, dar nu e cazul să conteşti tocmai acum tradiţiile.
După ce ai făcut şi asta, închizi butoiul, asculţi un minut sau două cum face varza spume înăuntru, spui o rugăciune scurtă să nu pleznească toată chestia, după care laşi adunatul frunzelor de varză care au căzut pe lângă butoi pe mâine şi te duci să te trânteşti puţin.
Într-o lună, aşa, varza va fi murată, iar ţie îţi va fi trecut aproape de tot febra musculară şi criza de şale. Este timpul să găteşti efectiv varza!
Înainte de a găti efectiv varza, însă, deschizi mai întâi un YouTube şi cauţi scena aia din „Salvaţi soldatul Ryan” în care aliaţii debarcă pe plaja Normandiei şi sunt făcuţi muci de mitralierele germane. Este recomandabil să te uiţi cel puţin până la faza în care îi cad ăluia intestinele în nisip.
Pe urmă, după ce te-ai abrutizat şi ai devenit mai insensibil, îţi sufleci mânecile şi scoţi doo verze din butoi. N-o să te menajez, treaba e nasoală rău! Vrei nu vrei va trebui să şi inspiri de vreo doo ori, cât faci treaba asta. Încearcă totuşi să nu intri în panică. Mirosul ăla o să persiste vreo juma de oră, deci e cazul să te obişnuieşti cu el.
E bine să ai şi un lighean la tine. Varza aia o să supureze rău. Când o scoţi din butoi, varza e plină de bale aproape gelatinoase care se vor repezi spre tine ca nişte tentacule de cefalopod coleric. O să fii plin de zoaie până la coate, acceptă-ţi soarta, dar măcar ai grijă să nu dai prea multă zeamă pe jos sau pe marginea butoiului. E bine să le şi storci puţin înainte să le arunci în lighean. Verzele vor scoate nişte sunete aproape organice, dar asta e, dacă vrei să mănânci, trebuie să fii intransigent.
Pe urmă lucrurile decurg ceva mai uşor. Nu că n-ar fi la fel de scârboase, dar, plin de zeamă de varză cum eşti, începe să nu-ţi mai pese atât de mult. Duci verzele în bucătărie, le scoţi din lighean, după care le mai storci puţin în chiuvetă. Da, ok, bine… Sunt eufemist. Nu le storci puţin, le storci până le ia mama dracului!!!
Traba e solicitantă şi ai asigurată o nouă febră musculară, dar asta e deja un fleac. Mai nasol e că varza aia, stând pe balcon pe timp de iarnă, are cam 4 grade Celsius, aşa…
După ce îţi trec degerăturile şi varza e doar puţin suculentă, nu plină de mucozităţi de-alea sărate, e timpul s-o tai. Sau s-o nicăţeşti (regionalism din Drumul Taberei). Asta e deja uşor, evident, dacă poţi să-ţi mai simţi degetele. Tai varza pe jumătate, pe urmă tai jumătatea aia pe lung, o întorci cât încă nu s-a dezintegrat şi o tai şi pe lat.
Rezultatul ar trebui să fie nişte franjuri de varză. După ce ai ajuns la acest rezultat, ia o pauză şi admiră-te. Aminteşte-ţi citatul ăla din nu ştiu care filosof latin, conform căruia cât timp romanii au mâncat varză au fost un neam de oameni sănătoşi şi plini de virtute şi ignoră vocea aia din cap care-ţi spune că ăla zicea asta doar ca să spele creierele proletarilor italici care nu aveau şansa de a crăpa în ei câte 21 de feluri de mâncare la o masă, precum arisocraţii.
Ai nevoie de momentul ăsta de pauză, pentru că urmează iar o fază naşpa. Şi anume, să iei şi franjurii ăia de varză şi să-i mai storci odată. O să-ţi pută mâinile a saramură vreo doo zile, dar măcar o să te consolezi mâncând varză!!!
Apoi totul devine simplu şi banal. Pui frajurii de varză în cratiţă, torni apă, nişte pastă de tomate şi, da, o foaie sau doo de dafin. Dacă ai luat-o deja razna, poţi să-ţi pui foi de dafin şi în păr (dafinului îi mai zice şi laur, victoriosule)!
Laşi varza să fiarbă vreo oră şi ceva, până scade apa, după care o mai bagi o tură şi la cuptor (vreo juma de oră). Pe urmă gata, ai gătit varză!!!
Dacă nu eşti vegetarian, poţi să pui în varză şi jumări. Jumările se fac în felul următor: te duci la magazin, te uiţi la galantarul cu somon şi păstrăv, cât să creadă gagicile care se uită că îţi permiţi să mănânci sănătos, după care, când nu se uită nimeni, ceri repede nişte GRĂSIME DE PORC! Grăsimea aia o nicăţeşti (tai cubuleţe) şi o pui într-un ceaun, pe foc. Torni şi puţin ulei, cât să nu se lipească la început şi aştepţi. Va rezulta multă grăsime lichidă şi nişte lindicuri mici, încreţite şi galbene – alea sunt jumările.
Varza cu jumări se face adăugând jumări în varză, cândva, înainte să stingi focul.
În varză se poate scuipa cu încredere, dacă ai boală pe invitat. Flegma va fi acoperită de frajuri şi se va disipa în zeama aia maronie care va rezulta din abundenţă dacă n-ai stors cum trebuie varza.
Poftă bună!
Bucătarul Flegmatic 