Uneori îmi place să mă uit la ”Inside the actors studio” și să-mi închipui că James Lipton îmi ia și mie un interviu. Deja am pregătite răspunsurile la secțiunea chestionar:
James Lipton: Care e cuvântul tău preferat?
Dan-Alexandru Radu: Șliboviță.
James Lipton: Care e cuvântul tău nepreferat?
Dan-Alexandru Radu: Blândă.
James Lipton: Ce te incită?
Dan-Alexandru Radu: Pescuitul.
James Lipton: Ce îți provoacă repulsie?
Dan-Alexandru Radu: Munca.
James Lipton: Ce sunet îți place cel mai mult?
Dan-Alexandru Radu: Zgomotul unui lac, dimineața.
James Lipton: Ce zgomot te enervează cel mai mult?
Dan-Alexandru Radu: …
M-am gândit mult la asta. O vreme am fost tentat să zic că soneria aia cu țârâit neîntrerupt, din Parlamentul României, care cheamă deputații și senatorii la ședințe și pe care o mai auzi când televiziunile își mută studiourile în Casa Poporului.
Mi-am reamintit, însă, care e zgomotul care mă enervează cel mai mult, ieri, stând la o coadă. Cel mai nesuferit zgomot, pentru mine, e ăla pe care îl fac două persoane când se pupă. Pe buze. Nu ”țoc-ul” ăla de la pupătura pe obraz. Ci ”flasc-ul” ăla umed.
Flasc!
Ca atunci când dezlipești un melc plin de mucus de pe asfalt. Sau când dezlipești doi melci lipiți unul de altul cu zeama aia spumoasă. Este cam același zgomot pe care îl fac unele persoane când vorbesc. De parcă ar avea clei în gură. Sau untură.
Flasc! Regele Cioabă e un bun exemplu. Închipuie-ți cum ar fi să-ți iei limba-n gură cu Regele Cioabă. Flasc, flasc, flasc!
E cam același sunet (am mai dat exemplul ăsta și nu v-a plăcut) pe care îl faci când stai pe budă și țintești direct ochiul de apă al veceului.
Flasc!
Ca în filmul Jane Eyre, din 1996, când Charlotte Gainsbourg îl îngrijește pe domnul Mason, mușcat de nebuna Bertha și ridică buretele plin de sânge închegat de pe rana lui de pe gât. Flasc! Ca atunci când te-ai ars la plajă și îți jupoi pielea. Flaaaassssc!
Cam așa îmi sună mie pupăturile pe gură ale altora. De multe ori la 30 de centimetri în spatele meu, la coadă la magazin, sau pe scaunul din spate din tramvai. Flasc, flasc, flasc, flasc!
Cum ar fi să își jupoaie unul pielea lângă urechea ta? Sau să te țină de mână în timp ce face caca mai constipat, iar cârnăciorul ăla mic, abia scremut, pică în ochiul de apă al veceului.
Flasc!
Regele Cioabă citindu-ți în șoaptă, la ureche, Război și pace, în timp ce mănâncă piftie…
Cam asta i-aș răspunde lui James Lipton că e zgomotul care mă enervează cel mai mult.
P.S. Știu că cer mult, dar n-am putea înlocui ritualul pupatului pe gură, în public, cu cel al mamelitului?
Bucătarul Flegmatic 